Apariția fulgerătoare în spațiul public al unui medic pneumolog care susține că tratează bolnavii COVID folosind un protocol propriu a trezit reacții dintre cele mai contradictorii. Unii cred că medicul respectiv are dreptul și chiar obligația de a-și detalia protocolul propriu, despre care spune că a salvat mii de pacienți, iar alții consideră că la mijloc e impostură și publicitate neșănțată. A apărut, însă, și o perspectivă psihiatrică asupra subiectului, sub semnătura medicului specialist psihiatru Gabriel Diaconu.
Acesta și-a expus punctul de vedere într-o amplă postare pe Facebook, în care explică de ce ar trebui privită cu rezerve această apariție spectaculoasă care face deja ravagii în spațiul public. Psihiatrul încearcă să arate, de fapt, că într-o lume în care majoritarii se comportă similar, cel care va avea un comportament distinct va ieși în evidență și se va face mai auzit decât ceilalți. Asta, însă, nu scuză în niciun fel demersul de scădere a încrederii în protocoalele medicale în timpul pandemiei, din perspectiva sa.
„Ai putea să argumentezi, teoretic, că ce-a făcut doamna doctor Pop, și mai nou ce fac Alberts și Groșan, este o abatere grosolană de la practica etică medicală. Pop e oftalmolog, Alberts e chirurg… Dar Groșan e pneumolog. Fiecare, în felul ei, a păcătuit în fața opinie publice. A păcătuit pentru că a vehiculat informații fără acoperire științifică. A păcătuit pentru că a ilustrat malițios, deformat și uneori flagrant ne-adevărat ce fac doctorii din spitale cu pacienții diagnosticați cu COVID. Și a păcătuit hipocratic față de pacientul anonim căruia noi i-am jurat, cândva, că mai întâi n-o să-i facem rău, dacă bine nu se poate.„, arată Gabriel Diaconu.
El spune, însă, că, dacă în cazul Pop și Alberts există scuza dreptului la liberă exprimare, în cazul Groșan această scuză nu poate fi invocată, iar demersul său poate duce la efecte destul de periculoase. Cu atât mai mult cu cât, prin chemarea sa la Colegiul Medicilor va interveni, firesc, și victimizarea. Care funcționează în România destul de bine pe linia percepției publice a personajelor.
„Ce zice de fapt Groșan? Băbăieți, eu n-am folosit protocolul vostru. Eu am folosit protocolul meu. Și-al meu e mai bun. Al vostru e de rahat. Eu am salvat vieți. Voi ați omorât (sic!) oameni. Bine, nu expressis verbis, dar pe-acolo. Într-o lume normală, afirmațiile Flaviei Groșan n-ar fi trebuit întâmpinate cu viperina chemare la comisie. Domnia sa ar fi fost contactată de urgență de ”comitetul tehnico-științific” al Ministerului Sănătății, i-ar fi oferit careva un loc pe scaun și-un pahar cu apă și apoi ar fi rugat-o să-și pledeze cauza. Dar nu așa, dâmbovițean și cu titluri îngroșate. Dacă se poate cu o prezentare, niscaiva cifre, o discuție privind statistica ei, comparație cu statistica oficială. Cine știe, o fi adevărat și stăm pe-o comoară, pe cuspa unei descoperiri care ar putea schimba soarta unor bolnavi.”, arată psihiatrul.
În plus, acesta mai susține că medicina, fiind o știință exactă, ar trebui să fie argumentată științific și matematic. Astfel, publicul ar trebui să vadă, totuși, că protocoalele blamate de pneumologul Flavia Groșan și, mai nou, de susținătorii săi, au salvat mult mai mulți oameni decât acum celebrul pneumolog.
„Dânsa a tratat (din afirmații proprii) 1000 de pacienți în ultimul an. Restul ecosistemului (y compris ”soluțiile doctorului Musta” respectiv ”protocoalele profesorului Cercel”) a tratat peste 800.000 de pacienți. E o comparație plauzibil de făcut, dacă stati să te uiți, măcar din perspectiva a) ratei de supraviețuire, b) sechelelor pulmonare observate respectiv c) complicațiilor pe termen scurt și mediu. Ce mă intrigă pe mine este DE CE nu face nimeni o astfel de comparație.„, mai arată Diaconu.
Iar cel mai important este că toată această situație îi face bine medicului Flavia Groșan, pentru că îi aduce pacienți pe care, în alte condiții, n-ar fi ajuns să-i aibă.
