Săptămâna aceasta sunt la Iași, într-un context cu și despre artă, la cel mai amplu eveniment dedicat industriilor creative – un context cultural care a atras un public larg și a scos ieșenii pe străzile orașului și de care, și nu ar fi trebuit să fiu surprinsă, partidele populiste au profitat imediat. De aceea filiala Iași, în frunte cu președintele partidului, au defilat cu steaguri galbene pe principala pietonală a centrului și au împărțit ziare de campanie.
Am acceptat acest ziar și noi pentru a consulta programul unui partid cu ambiții ridicate și care dispune, în prezent, de o popularitate imensă. Îl ajută coaliția, lipsa de transparență și dialog al competitorilor și, mai presus, îl ajută, paradoxal, respectarea regulilor. Dar nu a legislației, ci a celor de comunicare politică și manipulare.
Prima pagină a ziarului AUR – imaginea de copertă evidențiază, aproape agresiv, verigheta liderului de partid: un om căsătorit, adică serios, susținător al familiei tradiționale, pregătit să dubleze rolul de cap al familiei cu cel al țării. Politicianul este dreptaci, însă mâna stângă ridicată, mai luminată decât restul imaginii, subliniază insistența de identificare cu electoratul care, asemenea lui, susține familia formată din bărbat și femeie. Totodată, fotografia este realizată dintr-un punct inferior, iar omul în costum se poziționează mai sus, superior față de cititori, drept o salvare a celor aflați “la pământ”, a celor care trebuie și pot fi ajutați de misiunea lui. În fundal: o clădire în natură care oferă impresia că fotografia nu a fost planificată, ci este pur și simplu un instantaneu surprins în timp ce merge să salveze și să rezolve problemele electoratului. Modul în care specialiștii de comunicare din spatele ziarului au ales să formeze coperta atacă în subconștient și se adresează, nu masei de susținători deja formată, ci celor încă nesiguri, care se întreabă acum, pentru mai târziu, cu cine să voteze.
Prima deschidere a ziarului face trimitere la principalele probleme ale României: sistemul de sănătate, prin utilizarea unor imagini sumbre din spitalele de stat; educația și lipsurile din școli, respectiv faptul ca în multe unități de învățământ nu există grupuri sanitare, ilustrat prin fotografia unui copil care se joacă singur într-un cadru diferit față de imaginea colectivă a sistemului; taxe pentru mediul de afaceri, respectiv creșterea lor, structurată într-o rubrică cu fundal negru ce amintește de secțiunile funerare din cotidiene; și, nu în ultimul rând, declinul industriei, în ideea “politicienii de până acum au distrus fabricile României, însă AUR le reconstruiește”, alături de fotografia combinatului siderurgic de la Galați, însă destul de neclară încât să devină o generalizare a tuturor unităților de producție.
A doua jumătate a primei deschideri prezintă domnitorii României, respectiv figuri consacrate cu notorietate, alături de o imagine de tip stiker cu una dintre temele centrale ale campaniei AUR, familia tradițională, pe fundal albastru și cu trimiteri către ștampila de vot. Subtil sau nu, prin imaginile utilizate, referințele către istorie și expunerea principalelor probleme și frustrări ale electoratului, materialul de comunicare încearcă să impună un mod de gândire, apelând totodată la electoratul pierdut, cu credință în Dumnezeu și saturat de peisajul politic actual.
În cea de-a doua deschidere a ziarului de campanie este folosită “teoria lui trei”, prin care sunt prezentate diferite aspecte pe care trebuie sa le aibă în vedere cei care vor vota cu partidul la europarlamentare. Însă partea principală a secțiunii expune o parodie a personajului Ursula din Mica Sirena (Disney, 1989) care poartă chipul președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, o altă metodă prin care partidul caută să se identifice cu masa cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani, făcând apel la memoria involuntară și trezind amintirea vremii postdecembriste.
În deschiderea a treia, poza cu liderul politic care își îndreaptă degetul către cititor, asemenea unui anunț publicitar specific ziarelor, încearcă să ofere o încredere aparte, în timp ce pe coperta spate, îl regasim cu microfonul strâns în mână, într-o poziție a corpului care îl surprinde în plină acțiune. Imaginea vine în completarea copertei față și este însoțită de un mesaj, adresat la persoana a doua, care întărește legătura personală a cititorului cu partidul “salvator”.
Am vorbit recent cu Vlad Bujdei-Tebeica, doctor în științe politice, despre pericolul populist și despre diferența dintre nevoia unui candidat de a fi popular, de a crește în sondaje, versus mesajele care au ca scop divizarea societății și ascensiunea politică prin denigrare și promisiuni deșarte. În mod clar, în plină campanie electorală, politicienii își vor folosi toate armele și vor maximiza toate resursele de care dispun pentru a-și asigura victoria, uneori făcând apel la emoție, uneori folosind tehnici ca “omul de paie” în dezbateri, referințe la un trecut glorios și, în cazul AUR, utilizând o retorică de “ei versus noi”, “noi” în acest caz fiind partidul pur, cu putere, care va rezolva toate problemele pe care “ei”, elita politică coruptă, le-a cauzat. Și pericolul vine atunci când materialele de campanie conțin referințe subtile și de nuanță, care să inducă în subconștient idei pe care, poate din lipsă de alternative valabile sau oboseala acută față de crize și circ, să pui ștampila.
Alegerile europarlamentare, comasate cu cele locale, vor avea loc în România pe data de 9 iunie.
Nu vom publica imagini din ziar pentru a nu promova partidul, cauza și, într-un final, extremismul.
Articol realizat cu sprijinul lui Mircea Ungureanu.
