În apropierea alegerilor pentru Parlamentul European, programate anul acesta în România pe data de 9 iunie, liderii politici își accelerează campania electorală folosind diverse metode și tactici pentru a se apropia de alegători. În funcție de cât de vocali sunt, aceștia își formează discursuri prin care exploatează tragedii și probleme actuale, frustrări ale electoratului, deseori prin exprimarea “EI versus NOI”. Toate statele membre ale UE se confruntă cu astfel de actori politici, care își sporesc eforturile în lupta pentru scaunele din Parlamentul European și pentru 5 ani în care pot influența politica internă de “mai sus”, de la Bruxelles. Electoratul, obosit de crizele cu care s-a confruntat Uniunea Europeană în ultimii ani și care revin acum ca teme electorale, este pus în fața unor întrebări de pe vremea lui Caragiale “Eu cu cine votez?”.
Mai multe analize occidentale scot în față posibilitatea ca, în urma alegerilor, partidele populiste să își dubleze locurile din viitorul Parlament European și ca extrema dreaptă să aibă suficienți membri încât, prin declarațiile lor sau prin eventuale scurgeri de date, pot afecta unitatea și securitatea blocului comunitar. În acest context, am vorbit cu Vlad Bujdei-Tebeica, doctor în științe politice și asistent universitar în cadrul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, pentru a identifica consecințele ascensiunii partidelor populiste atât în Uniunea Europeană, precum și în România. În decursul studiilor, Vlad Bujdei-Tebeica și-a concentrat atenția în special pe analiza populismului, euroscepticismului și a curentelor ideologice contemporane, fiind autorul cărții „In populism’s shadow: the European Left after the 2008 crisis”, în care analizează rolul jucat de curentele populiste în declinul partidelor de stânga din Europa, după criza economică din 2008.
Cum definim un lider populist și unde se plasează România
În spațiul public și, mai ales, în discursurile politice premergătoare alegerilor europarlamentare, comasate în România cu cele locale, termenul de „populism” se vehiculează foarte des și lejer, fie că vorbim de lideri naționali, fie europeni. În calitate de alegători, avem tendința, așa cum spune Vlad Bujdei-Tebeica, să catalogăm un actor politic ca fiind mai mult sau mai puțin populist în funcție de părerea noastră despre el. De cele mai multe ori, însă, actorii politici nu se fac vinovați decât de dorința de a deveni mai populari: “Ba se îmbracă într-un tricou și renunță la uniforma de politician, respectiv cămașa albă, pentru a fi văzuți curați, fără de păcate și să pară de-ai poporului, ba ne trezim cu ei pozați singuri prin metrourile din București sau alte scheme de încercare de popularizare. Toți încearcă să devină mai populari, însă dacă îi catalogăm pe toți populiști, atunci termenul își pierde sensul. Conceptul de populism ne ajută să identificăm actori politici care prezintă o amenințare la adresa democrațiilor liberale, mai ales în Europa”, explică el, adăugând și o definiție a politologului Cas Mudde, “un actor populist vede societatea ca fiind împărțită în două grupuri care au interese fundamental diferite: elita coruptă, indiferent că e politică, economică sau culturală, și poporul pur, care este cel care ar trebui să decidă direcția în care se duce politică țării respective”. Populismul reprezintă o reacție și se naște pe fondul unor probleme care s-au accentuat în ultimii ani, începând de la criza economică din 2008, până la criza refugiaților din 2015, BREXIT – ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, pandemia de coronavirus și, cea mai recentă, invazia Rusiei în Ucraina. Toate aceste probleme cu care organizația internațională s-a confruntat au consolidat discursurile unor actori politici, voturile pe care au reușit să le mobilizeze atât în statele membre, cât și la nivelul Parlamentului European, precum și legitimitatea partidelor lor.
În România, recunoaștem doi lideri politici populiști – George Simion, liderul partidului Alianța pentru Unirea Românilor – AUR – și Diana Șoșoacă, liderul Partidului S.O.S România, care au crescut în sondaje în ultimii ani, exploatând crizele menționate anterior, în special pandemia și războiul din Ucraina, și comunicând activ prin intermediul canalelor de social-media. Ascensiunea lor, în special a AUR, este justificată de procesul de “cartelizare” a partidelor politice: “Am văzut această tendință atât cu Uniunea Social-Liberală, prima versiune a alianței PSD – PNL de acum câțiva ani, și acum vedem o reiterare a alianței cu guvernele Ciucă-Ciolacu. În fond, nu ar trebui să funcționeze, întrucât aceste două partide, din punct de vedere ideologic, sunt fundamental în competiție. În mod normal, ar fi venit guvernul Ciucă, ar fi tăiat taxele, după care după doi ani de zile vine domnul Ciolacu și le reintroduce. Ar fi o guvernare ușor schizofrenică dacă fiecare partid și-ar reprezenta interesele sau pozițiile ideologice. Însă, pentru cele două partide, a devenit mult mai importantă descurajarea competiției politice din afara sistemului. (…) Și-au dat seama că, de fapt, cea mai mare amenințare pentru ei nu este competitorul ideologic, fie el liberal, social, conservator, creștin-democrat, ci competitorul din afara sistemului politic”, explică Vlad Bujdei-Tebeica. În acest context, cetățenii au simțit ruptura acțiunilor și măsurilor pe care politicienii le adoptă, confirmând discursul populist al celor două partide: elita politică s-a depărtat de interesul cetățenilor și nu mai acționează în conformitate cu acesta, ci din interesul de autoprezervare și autoconservare. “Faptul că PNL și PSD au format această coaliție nu poate decât să ajute cauza AUR și să fie în folosul partidului, tocmai pentru că AUR se poate folosi în mobilizarea propriului electorat de această colaborare. Din punctul acesta de vedere, rezultatele pot fi extrem de volatile, atât la alegeri, cât și cu privire la mobilizarea electoratului”, adaugă el. Situația politică națională, respectiv coaliția de guvernare între stânga și dreapta, nu a făcut nimic mai mult decât să sporească sprijinul pentru partidele populiste și să accentueze neîncrederea pe care electoratul o are în conducerea țării și în procesul de votare.
Pericolul populist
Majoritatea analiștilor se așteaptă la o ușoară creștere a votului pentru partide care fac parte din Grupul Identity and Democracy, grupul populist de dreapta din Parlamentul European. Potrivit unei analize a publicației Politico, grupul ar putea deveni al treilea cel mai important din Parlamentul European, după cel al social-democraților (S&D) și cel al popularilor europeni (PPE). De asemenea, o analiză recentă a CNN arată că extrema dreaptă ar putea avea suficienți membri în viitorul Parlament European pentru a bloca inițiativele legislative. La nivel european, această ascensiune este justificată de conflictul din Ucraina și măsurile post-Covid, căci foarte multe partide populiste din statele membre au profitat de contextul extrem pentru a oferi exemple de decizii politice autoritare, însă, în România, situația este diferită în contextul comasării: “Nu știu în favoarea cui este această comasare pentru că, în general, la alegerile europarlamentare lumea tinde să fie mai dispusă să experimenteze cu votul. Evident, nimănui nu îi place neapărat să simtă că și-a irosit votul, astfel că apare fenomenul de vot strategic, în care alegi cu candidatul care îți displace cel mai puțin și votezi împotriva candidatului sau partidului pe care îl disprețuiești mai mult. În felul acesta, încerci să te folosești de vot pentru a nu câștiga actorul politic care îți displace cel mai mult, ci cel care are mai multe șanse, dar care nu e neapărat alegerea ta numărul unu. Faptul că alegerile locale au fost puse în același timp cu cele europarlamentare, e foarte posibil să încurajeze mulți oameni să se simtă mai predispuși la susține AUR. Pe fondul acestei coaliții de guvernare, electoratul, alienat de marile partide din România, s-ar putea îndrepta către partide mai experimentale, poate partidul REPER al Domnul Cioloș, de exemplu. O să fie interesant să vedem ce ne aduce această comasare a alegerilor europarlamentare cu cele locale, însă victoria de care partidele mari sunt sigure s-ar putea să nu fie așa cum speră”, mai explică el, amintind de rezultatele BREXIT sau de victoria Trump împotriva lui Hillary Clinton, ambele neașteptate. “De aceea mi se pare că rezultatele de pe 9 iunie nu sunt nici pe departe atât de concludente pe cât ar spera PSD sau PNL”.
Atunci când se gândesc la alegerile de anul acesta, multe persoane uită de cele europarlamentare, poate pentru că privesc UE ca fiind o entitate mai mare, departe, la care nu are acces. Însă o prezență la vot scăzută înseamnă o legitimitate scăzută pentru orice fel de entitate politică, fie că este vorba despre o primărie sau un consiliu local, fie că este vorba despre Parlamentul European, și asta rezultă din eficiența pe care acel actor o are în a-și duce mai departe programele. “Fie că vorbim de mediu, lung, scurt, o creștere a ponderii votului pentru actori populiști, reprezintă un pericol. Orice democrație beneficiază de pe urma unei diversificări a ofertei electorale, e bine să existe o diversitate a punctelor de vedere, a perspectivelor asupra diferitelor tipuri de politici și direcții de dezvoltare pe care, atât statele cât și Uniunea Europeană le au la dispoziție, însă problema este faptul că partidele populiste critică aceste instituții de care avem nevoie ca să asigurăm principii fundamentale în statele democratice, precum separarea puterilor în stat sau statul de drept. În România, AUR este o amenințare la adresa parcursului european al României, dar, din păcate, cel mai mare aliat și cel mai mare dușman al AUR este coaliția PSD-PNL și sprijinul pe care AUR ar putea să-l obțină atât în vară cât și la finalul anului o să depindă în foarte, mare măsură de ce fac cele două mari partide”, concluzionează Vlad Bujdei-Tebeica
Alegerile europarlamentare, desfășurate o dată la cinci ani, vor avea loc în statele membre ale Uniunii Europene în perioada 6-9 iunie 2024. Peste 400 de milioane de alegători cu drept de vot sunt chemați să voteze pentru reprezentanții politici în Parlamentul European. În România, alegerile sunt organizate pentru duminică, 9 iunie – secțiile de votare sunt deschise în intervalul orar 7.00-22.00. Țara noastră are 33 de membri în Parlamentului European. Vezi aici cum va arăta buletinul de vot.
