Președintele Agent Green, Gabriel Păun: “Oricine încearcă să scoată adevărul la lumină în țara noastră, suferă”

“Visul era așa: stăteam pe terasa casei pe care plănuiam să mi-o fac undeva la poalele Munților Retezat, o vale mai încolo de unde s-a întâmplat atacul, veneau în fiecare dimineață exact acei oameni care m-au lovit atunci și, când îmi beam cafeaua, ei veneau și mă omorau. A fost nevoie să iau decizia să locuiesc în altă parte, ascuns, pentru a scăpa de coșmarul acesta.”

Este descrierea coșmarului recurent pe care activistul de mediu Gabriel Păun l-a avut noapte de noapte, după atacul de la poalele Munților Retezat, când a fost bătut cu bestialitate de niște necunoscuți care apărau alte interese decât cele ale Mediului.

Gabriel Păun spune despre sine că s-a născut activist. Sunt zeci de ani de când luptă pentru protejarea mediului. Dar nu poate uita nici astăzi momentul în care, țintuit la pământ, continua să fie lovit cu pumnii și picioarele, doar pentru că încerca să documenteze o situație de încălcare a legii la poalele Munților Retezat. Este în continuare fascinat de paradoxul că o persoană non-violentă cum e el a ajuns să fie cumva legată de un episod violent, dar nu i-a trecut nicio secundă prin minte ideea de a renunța la această luptă.

Gabriel Păun, președintele asociației de mediu, Agent Green, este genul de om care practică ceea ce predică. Trăiește ecologic, sustenabil, în armonie cu natura pe care o iubește și pe care o simte parte din sine și face, în fiecare zi a vieții lui, tot ceea ce poate pentru ca lumea asta, pe care o consumăm cu atâta frenezie, să poată funcționa mai departe. Despre toate acestea, dar și despre marile probleme ale Mediului din România, ne-a vorbit Gabriel Păun în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate.

INVESTIGATORIA: De unde a venit interesul acesta pentru protecția mediului?

Gabriel Păun: Cred că, pur și simplu, m-am născut cu o conștiință orientată în direcția asta. Am avut mereu o sensibilitate față de natură. Primul moment în care am simțit conexiunea era prin iarna lui 81 sau 82, eram în Munții Postăvaru, cu tatăl meu, care a murit un an mai târziu, era o zi foarte rece, că pe vremea aia iernile încă mai erau ierni, era senin, era dimineață, numai niște cristale înghețate în aer. O atmosferă de poveste, practic. Și m-a dus într-un loc de unde se putea vedea toată valea, era totul complet sălbatic atunci și deodată am auzit urletul lupilor. Sunetul acela pe care îl auzi în filme sau documentare, foarte rar în mod direct. Și a fost un moment foarte profund, în care am simțit conexiunea foarte intensă cu natura. Conexiune care a rămas până astăzi. Aș putea spune că, oferindu-mi acea experiență, tatăl meu mi-a deschis calea…

I: Și, la un moment dat, în România a apărut Agent Green, această asociație de mediu foarte cunoscută și activă în devoalarea infracțiunilor de mediu. Cum s-a întâmplat Agent Green?

G.P. Agent Green s-a născut imediat după ce am plecat de la Greenpeace, o organizație internațională pe care o respect foarte mult, în spiritul căreia m-am regăsit perfect. Însă, pe de altă parte, am simțit nevoia ca pentru România să avem un Greenpeace românesc, adică să avem o organizație de profil în România care să fie capabilă, în mod suveran, să facă ce crede că este mai important pentru biodiversitatea din România. Ca arie de activitate, am considerat că ar fi important să ne implicăm, la vremea aceea, la 1 martie 2009 (a fost prima zi, primul scandal, prima lege schimbată), în povestea pungilor de plastic, când încercau niște firme care fabricau pungi fake biodegradabile, care în realitate erau oxodegradabile, să scape de acea eco-taxă de 20 de bani. Și am reușit atunci să scoatem în afara legii acele pungi, în sensul că nu mai beneficiau de eco-taxă. Nu a fost întâmplătoare implicarea noastră în plastic, așa cum nu a fost nici în problematica organismelor modificate genetic, a distrugerii ultimelor păduri seculare, primare și virgine sau în energia nucleară. Toate astea sunt amenințări care pun viitorul vieții pe pământ în pericol, chiar dacă noi, oamenii, ne vom înceta existența. Ideal ar fi să  rămânem în armonie cu natura, dar nu ne putem permite să lăsăm în urmă plastic, centrale nucleare care se pot transforma în bombe nucleare, organisme modificate genetic, create împotriva evoluției naturale a speciilor și aceste ecosisteme naturale, cum sunt pădurile virgine, care reprezintă puntea între trecut și viitor și care, odată distruse, pierdem această legătură cu diversitatea biologică. Deci tot ce amenință diversitatea biologică, Agent Green abordează.

I: Una dintre cele mai mari probleme de mediu din România este cea a tăierilor ilegale. Agent Green s-a implicat mult în devoalarea unor astfel de situații. Dacă priviți în spate, cum vi se pare că s-a transformat fenomenul în România, de-a lungul anilor?

G.P. La capitolul conștientizare, clar a devenit un subiect. Au fost niște subiecte prin 2005, când am expus niște tăieri în Piatra Craiului și inundațiile care au devastat Valea Trotușului, dar au fost punctuale. O campanie susținută pentru a face din asta un subiect național constant am reușit abia după 2014, când am avut o campanie mai intensă pe parcurile naționale și am expus firmele mari care beneficiază de pe urma acestui lemn. Hai să zicem că am reușit să creștem gradul de conștientizare al publicului și conștiința oamenilor. E cel mai important pas! La nivel de mentalitate a autorităților nu am avut încă succes, pentru că autoritățile din România sunt acum dușmanul numărul 1. Îl avem pe ministrul Mediului care declară că în România nu există defrișări. Trebuie să fii incompetent să spui asta! Nimic mai puțin de atât. Nu poți să spui așa ceva! El este doar un politician, n-are nicio pregătire în domeniu. Tanczos Barna este ministrul anti-mediu, nu al mediului. El crede că legislația de mediu trebuie să o gestioneze astfel încât această piedică, numită legislație europeană  și tratate internaționale de mediu, trebuie rezolvate. El caută căi să le ocolească.

I: Nu credeți că în spatele lui Tanczos Barna e un grup de interese căruia i se servesc diverse portițe?

G.P. Nu-mi pasă cine este în spate! El e ministru, el are pixul, el răspunde. Eu cu el discut și discut instituțional. În douăzeci și ceva de ani de carieră, probabil m-am văzut cu tot atâția miniștri ai Mediului. Unul mai prost ca altul! Cu mici excepții. Suntem acum în situația în care, din ultima discuție cu echipa de avocați, am peste 240 de procese cu autoritățile din România pe subiectul păduri. Deci nu cu corporații străine, ci cu statul român. Cu Ministerul Mediului, cu Agenția pentru Protecția Mediului, cu ROMSILVA și ocoalele lor, și așa mai departe. Câștigăm tot, inclusiv când sunt procurorii corupți sau neștiutori și închid anchete, protejăm păduri prin procese, iar ei se simt nedreptățiți! Adică, judecătorii n-au decis cum trebuie. Nu! Avem o legislație care trebuie respectată. Dacă am câștigat, înseamnă că Ministerul a încălcat legea. Punct! În timp ce ministrul și oamenii lui mint în față Comisia Europeană că au corectat situația, sateliții angrenați de Comisia Europeană aduc noi dovezi că, în timp ce România e în infringement, se taie la viteză întețită exact ultimele păduri seculare, de frică că ar urma să fie strict  protejate. Și acele imagini satelitare, am fost rugați de Comisie să le verificăm în teren, am descoperit că sunt tăieri deliberate, planificate, girate de Ministerul Mediului. Este o crimă deliberată care s-a întâmplat pe timpul mandatului lui Tanczos Barna!

I: Sunteți unul dintre activiștii de mediu care s-a confruntat cu presiuni și violențe de tot felul, așa cum se întâmplă în cazul majorității activiștilor de mediu. Ați putea să îmi povestiți momentul care v-a traumatizat cel mai tare?

G.P. Am fost atacat în toate felurile posibile. Dar, sincer, episodul Râul Alb, de la poalele Munților Retezat este cel care m-a făcut să decid că nu mai pot să trăiesc în liniște în țara mea și m-a făcut să-mi mut viața în altă parte și să trăiesc în secret. Acel incident a fost o tentativă de omor, pentru că dacă nu aveam noroc cu carul, nu mai eram astăzi  aici să facem acest interviu. M-au pus de trei ori la pământ succesiv, crezând că m-au omorât și continuau să lovească cu pumnii și cu picioarele, când eu nu mă mai mișcam. Sigur, incidentul a avut o întorsătură nefericită, pentru că activiștii locali, când m-au văzut au făcut cale întoarsă cu mașina și atacatorii au sărit pe mașină, iar unul dintre ei a fost rănit, din păcate. Toți s-au concentrat pe el, eu am avut timpul necesar să-mi adun puterile și, sub influența adrenalinei, am putut să mă ascund într-un boschet din care am trimis locația GPS și am fost extras. Dar trauma psihologică a rămas până astăzi, iar coșmarurile pe care le-am avut la oră fixă în fiecare noapte, că exact aceiași oameni pe care nu-i văzusem în viața mea înainte de ziua aia, încercau să mă ucidă. Visul era așa: stăteam pe terasa casei pe care plănuiam să mi-o fac undeva la poalele Munților Retezat, o vale mai încolo de unde s-a întâmplat atacul, veneau în fiecare dimineață exact acei oameni care m-au lovit atunci și, în timp ce îmi beam cafeaua, ei veneau și mă omorau. A fost nevoie să iau decizia să locuiesc în altă parte, ascuns, pentru  a scăpa de coșmarul acesta. Trauma rămâne, durerile rămân, sechelele  rămân, mâna dreaptă în curând n-o voi mai putea folosi, pentru că va fi înlocuită cu o tijă de metal, dar hai să zicem că sunt fericit că sunt în viață și că pot să-mi fac treaba. Dar sunt multe cazuri care nici măcar n-au fost publicate. Oricum ne-am pierdut încrederea în partea asta de…

I: Justiție?

G.P. Da. Eu nu pot să înțeleg cum procurorii, la șase ani jumate de la acel atac, acum o lună m-au somat să fac o expertiză. Adică, eu care trăiesc o viață bio, nu mă iradiez, mă trimiți să îmi fac un computer tomograf la tot corpul, să vadă în ce stare sunt oasele. De parcă mai are vreun sens. Asta face justiția din România: mă pune să fac o re-analizare medicală la șase ani jumate, în condițiile în care există filmări cu fețele atacatorilor și exact ce-au făcut…

I: Înțeleg că făptașii nu sunt în închisoare?

G.P. Păi făptașii au fost recunoscuți după filmările video și sunt liberi. Ei n-au fost niciodată nici măcar reținuți. Vorbim de firma care comitea ilegalitățile acolo, cei de la Ocolul Silvic respectiv și de la primăria din zonă. Ei sunt în libertate, își trăiesc viața. Sigur, unul dintre atacatori este paralizat, pentru că e unul dintre cei care au sărit pe mașina unor activiști locali care m-au dus la fața locului, este un incident nefericit din toate punctele de vedere, pentru că eu, ca principiu, îmi duc viața la modul non-violent și sunt asociat iremediabil cu un eveniment violent. Nu mi-am dorit niciodată ca cineva să sufere. Ba mai mult, nu mi-am închipuit nicio clipă că ei o să treacă direct la atac. Nu a existat un  schimb de replici, s-au dat jos și au început să lovească, în condițiile în care eu mă bucuram că vine cineva și pot să pun întrebări. Eram pe un drum public, foarte straniu. Sigur că am fost în situații periculoase și în alte investigații ale mele internaționale pe alte  colțuri ale planetei, și în Asia, și în Africa, mi-a atârnat viața de un fir de păr în multe situații, dar am evitat mereu contactul fizic. Numai în țara mea mi s-a întâmplat așa ceva. Adică am fost în conflict și cu Partidul Comunist din China și nu am ajuns în situația asta. Mi se pare că ne pierdem mințile, noi românii. Evităm dialogul, trecem direct la confruntare. Și nici justiția nu-și face treaba. Că dacă justiția își făcea treaba, probabil că pădurarii care au fost omorâți acum doi ani și două luni erau în viață, probabil că activistul Tibi Boșutar n-ar fi fost bătut și umilit și dezbrăcat. Trebuie să se creeze un precedent și statul român și justiția română sunt impotente în fața acestui lucru.

I: De ce nu se face dreptate în cazurile astea?

G.P. Asta e întrebarea la care trebuie să răspundă toți procurorii care au anchetat cazul acesta. Nu avem nicio șansă, atâta timp cât justiția nu ne protejează. Nici pe noi, nici pe jurnaliști, căci și jurnaliștii au fost atacați, nu scapă nici ei. Oricine încearcă să scoată adevărul la lumină în țara noastră, suferă. Fizic, cibernetic sau din punct de vedere a reputației.