În felul ei, România fierbe. Din motive și sub pretexte diferite, nimic nu mai e la fel ca acum câțiva ani. Radicalizarea a devenit o stare de spirit și extremele par mai atractive decât mijlocul, deși mijlocul dă întotdeauna perspective substanțiale de dialog. Așa că unii ies în stradă, iar alții stau acasă.
Și unii, și alții îi înjură pe ceilalți pentru atitudinea lor, activă sau pasivă. În esență, realitatea unora pare a fi fundamental diferită de a celorlalți. Și asta nu e bine. Pe fondul acesta problematic, cu mii de oameni în stradă, toți revoltați pe un guvern care impune restricții fără să dea explicații, miniștri români sunt surprinși încălcând regulile.
Întâi Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, surprins pe unul dintre holurile Parlamentului fără mască. Povestea n-ar fi fost chiar exagerată, de vreme ce ministrul spune că nu făcea decât să bea niște apă, în timp ce purta o conversație prin telefon. Dar în țară erau deja proteste, pe motiv că e absurd să porți mască în spații neaglomerate.
Apoi ministrul Muncii, Raluca Turcan a arătat că pentru ea, distanțarea și portul măștii sunt nesemnificative. Poze în care ministrul stătea în spațiu închis, alături de membri de partid, fără mască sau într-o mașină, alături de alte opt persoane, au făcut rapid înconjurul spațiului virtual. Și ea și-a motivat gestul prin aceea că își făcuse testul antigen înainte de a se prezenta la evenimentul surprins în fotografii. În tot acest timp, în stradă, mii de oameni urlau împotriva restricției de a petrece timp alături de oameni în spații închise sau deschise, fără mască de protecție.
Cumva, strigătele celor din stradă începeau să se audă tot mai tare în urechile celor care stăteau acasă, judecându-le inconștiența.
Cum poți să spui că unii sunt inconștienți protestând, în timp ce oamenii care gândesc restricțiile nu le respectă, nici măcar când reflectoarele stau asupra lor? Cum să le explici celor din stradă că sunt inconștienți, câtă vreme miniștrii par ei înșiși inconștienți?
Episodul petrecerii din biroul lui Orban în plină stare de urgență se repetă constant în alte situații, ca un fel de laitmotiv pentru strigătul de luptă al propagandei care scoate oamenii în stradă. Și argumentul e, poate, singurul valid: cum să le ceri oamenilor să respecte niște reguli pe care nu le respectă nici măcar cei care le-au scris?
Într-o țară normală, după petrecerea din biroul lui Orban s-ar fi anunțat demisii. Așa era corect și firesc. Așa ar fi priceput oamenii care acum strigă în stradă că abaterile au consecințe. Într-o țară normală, orice politician surprins într-o situație în care nu respectă normele sanitare și-ar da instantaneu demisia și ar pleca acasă rușinat. Într-o țară normală, explicațiile pentru nerespectarea normelor de către cei care le impun ar fi inutile. Și abaterile s-ar taxa prin plecarea acasă a celor care au greșit.
Iohannis a candidat sub deviza normalității și asta a contat mult pentru mulți. Visul unei “țări ca afară “ pare unul imposibil, dar visul unei “țări normale” avea un fundament. De asta a câștigat, din dorința românilor de a trăi într-o țară normală. Nu bogată, nu puternică, nu influentă. Doar normală…
Numai că într-o țară normală, abaterile se sancționează dur, indiferent cine se face vinovat de ele. Și politicianul, indiferent de coloratură, și protestatarul, indiferent de explicații.
Instituirea de consecințe doar pentru unii le dă, din păcate, celorlalți legitimitatea de a pune în pericol, fără drept de apel, sănătatea noastră, a tuturor. Și pentru asta cineva trebuie să-și asume vina…
