Proiectul INVESTIGATORIA a început după o călătorie în America. Sună, poate, ciudat, dar acolo am auzit prima dată de conceptul de ”jurnalism constructiv” și mi-am dat seama că nu aveam la momentul acela așa ceva în România.
Ce înseamnă ”jurnalismul constructiv”? Ei bine, e tipul acela de jurnalism în care nu doar arăți problemele, ci te și implici în soluționarea lor. Și mi s-a părut foarte interesant modul acesta de a aborda jurnalismul. Căci vremurile s-au schimbat, ziarele nu mai apar pe hârtie, ce e scris nu mai e bun scris, ci se poate edita ulterior ori de câte ori simți nevoia. Și atunci trebuia să păstrăm ceva din sensul presei care să fie ireversibil: dorința de a fi în serviciul comunității.
Pornind de la dorința asta, în anul 2020 m-am apucat de făcut toate acele formalități necesare la deschiderea unei firme și de pus cap la cap un site, cu ajutorul unui bun prieten care, la momentul acela, pentru că nu aveam bani, a decis să mă ajute fără costuri. Mai mulți oameni s-au implicat atunci să mă ajute cu promovarea proiectului. Dar eram singură. Zi și noapte nu fceam altceva decât să caut informații, să verific informații, să aranjez informațiile în texte scrise atractiv, astfel încât să nu fi făcut efortul degeaba. Tot atunci, niște prieteni buni care aveau firme au decis să ajute proiectul și mi-au cerut publicitate pe site. Le mulțumesc fiecăruia în parte.
Încetul cu încetul lucrurile păreau să se așeze. În perioada aceea am scris destul de mult despre traficul de persoane, ca aici:
Sau despre afaceriști de carton, ca aici:
Apoi a început pandemia și lucrurile deveneau tot mai dificile. Era mult de muncă, ne-am ocupat îndeosebi de radicalizarea populației, pe care o simțeam încă de atunci. Și am pus-o sub lupa psihologilor, dar am abordat și durerile de atunci ale multora care acum ne bântuie din nou, precum respectarea drepturilor religioase în pandemie.
În anul 2021 am scris una dintre cele mai importante investigații apărute vreodată în paginile publicației INVESTIGATORIA, și anume cazul educatorului abuzator din DGASPC, care, în urma anchetei publicate de noi, a fost și condamnat.
Tot în 2021, am relatat cazul unei directoare a Agenției pentru Protecția Mediului Teleorman, numită pe criterii politice, prin prisma soțului ei liberal, care își abuza subordonații. Investigația noastră a dus la destituirea ei din funcție.
Despre mediu am scris foarte mult în acești ani. Ca aici:
sau aici:
sau aici:
Tot în 2021 am realizat o investigație amplă despre modul în care o companie de stat maghiară cumpăra în România clădiri de patrimoniu, dar și reportaje în zona Harghita și Covasna, arătând cât de puțin se implică, de fapt, statul român, în viața etnicilor maghiari din România.
Dar am arătat și cum fură ai noștri banii americanilor:
Apoi, în 2022, a început războiul în Ucraina. Și atunci am luat-o în echipă pe jurnalista ucraineană Anna Aizenberg, care a scris niște reportaje și interviuri fantastice fie de la fața locului, fie de la distanță, cu ajutorul oamenilor dragi ai ei rămași în Ucraina. Sub titlul: ”Poveștile Annei”, am publicat atunci foarte multe informații importante de pe frontul ucrainean.
În 2022, am continuat să arătăm abuzurile din instituțiile publice din România:
Și tot atunci am publicat una dintre cele mai dureroase anchete de presă la care am lucrat vreodată, anchetă care n-a avut, însă, în mod surprinzător, absolut deloc priză la public. Nici astăzi nu ne explicăm de ce.
Și am continuat anchetele despre Ministerul Mediului:
2023 a fost un alt an foarte bun pentru noi, căci am documentat niște subiecte foarte interesante. Ca acesta:
sau acesta:
sau acesta:
sau acesta:
sau acesta:
În 2024 am prezentat anchete despre lumea medicală. Ca aici:
sau aici:
Sau aici:
Sau despre abuzuri în școli:
sau despre dezinformare:
Iar finalul lui 2024 și o parte din anul 2025 a fost dedicat campaniei electorale și unui personaj aparte din peisaj:
Și astfel am trecut în revistă cinci ani de Investigatoria. Cinci ani în care alături de mine au venit oameni extrem de talentați, care și-au dorit să scrie și care au vrut să învețe ceva despre presă. Jurnaliștii Georgiana Costea și Mircea Ungureanu, dar și contributorii Sorin Rizeanu, Alina Chiriac și Petruț Rizea, au adus în paginile acestei publicații texte valoroase și multă implicare personală. Lucruri pentru care le mulțumesc și public, deși am grijă să o fac între patru ochi oricât de des pot.
Vă mulțumesc și vouă, celor care citiți Investigatoria și sper să rămâneți lângă noi cât timp vom mai rezista pe scena publică a acestor timpuri.
