Cum să construiești un imperiu cu mâna statului și să-l dezmembrezi de formă ca să nu-ți plătești datoriile. Mărirea și declinul fraților Micula

Dar să începem, așa cum e firesc, cu începutul. Profitând de niște facilități oferite în anii ’90 investitorilor care deschideau afaceri în zonele defavorizate, frații Ioan și Viorel Micula au înființat zeci de firme în zona Bihorului. În următoarele decenii au reușit astfel să construiască un imperiu veritabil, axat în principal pe producția de băuturi, alimente, imobiliare, dar chiar și mass-media.

Lucrurile s-au complicat pentru cei doi de prin 2004 încoace, când România a modificat legislația privind ajutorul de stat, anulând facilitățile din zonele defavorizate. A început de atunci un întreg balet al instanțelor și avocaților, statul român reușind cu greu să demareze niște măsuri de executare silită împotriva celor doi afaceriști și companiilor lor.

Și, în timp ce oficialii UE se declară uimiți de faptul că statul român nu reușește de 7 ani să recupereze banii deținuți pe nedrept de cei doi afaceriști, aceștia încep să-și securizeze bunurile prin înstrăinare.

Forma de contraatac a Imperiului Micula este, așadar, în această etapă, înstrăinarea bunurilor, bucată cu bucată, astfel încât statul român să rămână doar cu amintirea unor bani pe care trebuia, la un moment dat, să-i recupereze.

Cum să-ți constuiești un imperiu cu mâna statului?

În spatele celor doi frați Micula din Bihor stă o rețea aiuritoare de companii. Firme care produc băuturi, mâncare, structuri metalice, outleturi, hoteluri, tipografii, televiziuni, depozite, etc. Toate cu cifre de afaceri uriașe, dar și cu cheltuieli spectaculoase, ceea ce i-a plasat pe cei doi frați din Bihor în topul afaceriștilor de succes, dar și cu datorii uriașe la stat, frații Micula situându-se de ani buni în topul datornicilor la statul român.

Statul român este, de altfel, un pion principal, ba chiar mâna cu care s-a construit acest imperiu încă din anii 90.

Ioan și Viorel Micula s-au născut în satul Ghighișeni, au terminat politehnica și în anii 80 au fugit în Suedia, unde au și oținut cetățenia acestei țări. De altfel, în datele publice despre afacerile lor, la capitolul cetățenie este precizată cetățenia “suedeză”.

După Revoluția din 1989, cei doi s-au întors în România, unde au reușit să înființeze peste noapte, la propriu, zeci de firme.

De ce? Pentru că în anii 90, Guvernul Văcăroiu a oferit facilități pentru următorul deceniu tuturor celor care își doreau să investească în zone desemnate drept defavorizate. Este vorba, desigur, despre OG 27/1996 şi 24/1998 care permiteau firmelor înființate în zone defavorizate să beneficieze deducerea cheltuielilor de investiţii din impozitul pe profit timp de 5 ani de la începerea investiţiei, restituirea şi chiar scutirea de la plata taxelor vamale şi a TVA pentru maşinile, utilajele și instalaţiile cumpărate pentru începerea producţiei.  

Mai mult, în Guvernul Radu Vasile, companiile care se dezvoltau în zone declarate drept defavorizate erau scutite total de plata impozitului pe profit, atâta timp cât catalogarea de zonă defavorizată se menținea.

Frații Micula au simțit, la fel ca și Ioan Niculae de altfel, că aceste ajutoare de stat puteau fi punctul de pornire într-o aventură unică de construire a unor imperii. Și dacă Ioan Niculae s-a orientat spre Zimnicea, Ioan și Viorel Micula s-au dus către fosta zonă minieră Ștei-Nucet și au înființat fabrici de băuturi alcoolice și non-alcoolice, precum și fabrici de alimente. Așa se face că, cu doar 10 zile înainte Crăciunului din anul 1994, cei doi frați Micula înființaseră nu mai puțin de 14 firme.

În aceeași perioadă, cei doi își puneau resursele în comun și înființau compania European Drinks SA.  Obiectul de activitate al companiei este producția de băuturi răcoritoare nealcoolice, producția de ape minerale și alte ape îmbuteliate și are o cifră de afaceri înregistrată în 2021 de 240.937.336 lei și pierderi declarate de 28.096.138 lei. Compania are stocuri în valoare de 18.238.567 și datorii de 305.672.093 lei.

Compania are conexiuni cu numeroase alte companii, precum INTERMARK SRL, Transilvania Complex SRL, Tonical Trading SRL, Axatem SA și Starmill SRL. Toate acestea au calitatea de asociați sau acționari și administratori ai companiei European Drinks SA.  În fapt sunt companii care aparțin celor doi frați Micula și unor oameni apropiați lor.

Lucrurile au început să se complice pentru cei doi frați gemeni abia prin 2004, an care încheia deceniul de facilități fiscale acordate de statul român investitorilor din zonele defavorizate. Situația i-a pus pe jar pe frații Micula care au dat în judecată statul român la Tribunalul Arbitral de la Washington, cunoscut oficial sub denumirea de Centrul Internațional pentru Soluționarea Litigiilor privind Investițiile.

Prin acest demers, frații Micula și-au propus să ceară despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de revocarea ajutoarelor de stat care ar fi trebuit menținute, potrivit avocaților celor doi frați, până în primăvara anului 2009.

Argumentele avocaților au fost, se pare, suficiente pentru ca Tribunalul Arbitral de la Washington să le acorde despăgubiri în valoare de aproximativ 178 de milioane de euro. Motivul acestor despăgubiri ar fi acela că revocarea facilităților pentru materiile prime, în contextul creșterii prețului la zahăr, ar fi dus la o pierdere de profit ce rezultă din vânzarea produselor finite care n-au fost realizate.

Avocații au pus presiune și statul român a plătit 124 de milioane de euro într-un cont, bani declarați ulterior de Comisia Europeană drept ajutor de stat ilegal. Frații Micula au contestat și această decizie a Comisiei Europene și în 2019 au câștigat, cu argumentul că Comisia Europeană ar fi făcut uz retroactiv de compentețe sale pentru fapte ce se întâmplaseră înaintea aderării României la UE.

Așa au ajuns frații Micula să obțină instituirea de sechestre pe conturile unor companii de stat, precum ROMATSA, NUCLEARELECTRICA sau CONPET.

Ludovic Orban: “Riscam să punem pe butuci ROMATSA, iar ei să se îndestuleze din companiile de stat”

Astfel pe la jumătatea lunii decembrie a anului 2019, Guvernul Orban a stins această datorie, plătind, pe lângă cele 178 de milioane de euro și 217 milioane de euro sub formă de dobânzi și penalități adunate din 2013 până la momentul luării deciziei.

Plătirea acestei sume uriașe a fost catalogată de mulți cauza pentru care în acel an România a avut un deficit bugetar record de 48 de miliarde de lei, dublu față de anul precedent.

INVESTIGATORIA l-a contactat pentru o mai bună înțelegere a demersului de atunci al statului român de a plăti acea sumă fraților Micula pe fostul premier Ludovic Orban. Acesta ne contrazice și susține că deficitul bugetar din acel an nu a fost determinat de plata sumei pretinse de frații Micula. Mai mult, ne-a spus că, dacă nu ar fi plătit acei bani, riscurile pentru statul român erau uriașe.

Ele ar fi putut consta în închiderea activității ROMATSA, în acapararea de către frații Micula a unor acțiuni la valoare nominală din mai multe companii de stat. De aceea, Orban susține că plata acelor bani către frații Micula a fost singura decizie logică, ba mai mult, fostul premier susține că suma a fost chiar negociată de statul român, iar frații Micula nu erau chiar încântați de banii primiți.

“Plata acelei sume nu a fost motivul pentru care s-a depășit ținta de deficit bugetar. Sigur, a contribuit, dar s-a depășit pentru că erau cheltuielile supraevaluate. Noi, când am venit, erau întârzieri, ultima plată pe PNDL-uri se făcuse de la Ministerul Dezvoltării pe luna august, erau întârzieri de un an de zile la decontarea concediilor medicale plătite de angajatori, întârzieri la rambursarea TVA-ului, o grămadă de plăți nefăcute la timp. Deci, practic, deficitul n-a fost determinat de suma de bani care a fost plătită fraților Micula. Povestea a fost așa: noi am pierdut la o curte de arbitraj din SUA procesul cu frații Micula.

În urma pierderii procesului, Ministerul Finanțelor nu a achitat la termen suma de bani câștigată de ei și au acumulat în timp penalități, majorări, etc. În baza deciziei Curții de Arbitraj, au dat în judecată statul român pe mai multe nivele. Deci ei obținuseră, de exemplu, blocarea fondurilor de la ROMATSA. ROMATSA era, practic, în pragul pierderii autorizațiilor și noi pierdeam dreptul de a dirija traficul aerian pe teritoriul României. De asemenea, ei au obținut o hotărâre judecătorească prin care urmau să se îndestuleze prin acces la companii românești și erau în faza prin care începuseră procedura de îndestulare prin acțiuni de la companii de stat.

Dacă n-aș fi plătit atunci, riscam să pierdem acțiuni, riscam să se acumuleze în continuare datorii. Comisia Europeană nu a fost parte și nu avea nicio posibilitate să anuleze decizia Tribunalului de Arbitraj. Deci ei puteau să câștige atunci o căruță de acțiuni la toate companiile de stat, riscam ca ROMATSA să piardă autorizația. Și oricum statul român ar fi trebuit să plătească mai devreme sau mai târziu, pentru că nu mai exista nicio cale de atac împotriva deciziei Curții Arbitrale.” – a explicat Ludovic Orban în exclusivitate pentru INVESTIGATORIA.

Întrebat despre motivele pentru care crede că s-a ajuns la această putere uriașă de presiune asupra statului român din partea a doi afaceriști din Bihor, care și-au construit imperiul din ajutoare de stat, Orban susține că statul român a avut o apărare slabă la Washington și tot ce a decurs ulterior are legătură cu asta. Mai mult, el spune că guvernul pe care l-a condus a negociat suma cu frații Micula, care n-au fost oricum mulțumiți de banii primiți.

“Noi nu am plătit suma pe care ei o cereau. Ei au cerut o sumă mai mare și au fost mai multe runde de negocieri cu cei de la Ministerul Finanțelor. Ei oricum au fost nemulțumiți de înțelegerea respectivă și au căutat căi ulterioare de a obține ceva în plus. Pentru că noi, prin negocierile pe care le-am făcut, nu le-am satisfăcut cererile pe care le aveau cu privire la suma pe care considerau ei că statul român trebuie s-o plătească.”, ne-a mai mărturisit fostul premier al României.

Și, totuși, dacă banii nu s-ar fi plătit de către Guvernul Orban la momentul acela și s-ar mai fi așteptat puțin, în ciuda presiunilor avocaților celor doi frați, ar fi intervenit Comisia Europeană și lucrurile ar fi stat, cel mai probabil, altfel.

Pentru că istoria arată felul în care Comisia Europeană a reacționat și a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene care a decis pe 25 ianuarie 2022 să anuleze decizia Tribunalului UE care, la rândul lui, anulase decizia Comisiei Europene prin care despăgubirile de 178 de milioane de euro (plus dobânzi şi penalităţi – 395 de milioane de euro) – acordate de Tribunalul arbitral de la Washington (Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții – ICSID) către fraţii Ioan şi Viorel Micula, în 2013 – erau considerate ajutor de stat, potrivit deciziei CJUE din 25 ianuarie 2022. CJUE a trimis cazul spre rejudecare la Tribunalul UE.

În 2022 ANAF a decis executarea silită a afaceriștilor Ioan şi Viorel Micula și a grupului European Food&Drinks, argumentând că acțiunea se face  „în vederea punerii în aplicare a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 25 ianuarie 2022”, fiind astfel demarate măsuri de executare silită pentru recuperarea sumelor datorate către bugetul de stat în cazul Micula, în speță vorbim despre 1,4 miliarde de lei.

Ca să fie totul și mai complicat, o judecătoare din cadrul Judecătoriei Beiuș, în calitate de președintă a completului de judecată care a analizat dosarul, a semnat încheierea nr. 608/2022 din 11 august 2022 (dosarul 2201/187/2022), prin care a suspendat provizoriu și fără cale de atac executarea silită pornită de statul român împotriva a 8 companii din imperiul fraților Micula cât și a celor doi oameni de afaceri, Ioan și Viorel Micula. De atunci și până acum, oficialii UE se declară uimiți de faptul că statul român nu reușește de 7 ani să recupereze acești bani deținuți pe nedrept de frații Micula.

„Serviciile Comisiei reamintesc României că o decizie a Comisiei adresată unui stat membru este obligatorie pentru toate organele statului respectiv, inclusiv pentru instanțele acestuia. Autorităților române li se reamintește, de asemenea, că procedurile naționale nu pot fi utilizate ca pretext pentru a justifica neexecutarea recuperării în conformitate cu principiul supremației dreptului european” – punctează Comisia Europeană.

Coordonatele Imperiului

Potrivit datelor oficiale, cei doi frați învîrt sume colosale în fiecare an.  Micula Ioan e om de 1.059.355.624 lei, bani obținuți din activitatea celor nu mai puțin de 27 de firme înființate, conduse sau administrate de el.

Micula Viorel e om de 1.046.583.476 lei și e implicat formal în 35 de companii, fiind asociat sau acționar în 30 dintre ele.  Cam în toate companiile, Ioan și Viorel sunt asociați sau acționari cu părți egale.

Ioan Micula, împreună cu fratele lui Viorel, deține în Ștei compania INTERMAK SRL, cu o cifră de afaceri de 759.550 de lei și un singur angajat. Obiectul de activitate al firmei este “leasing cu bunuri intangibile (exclusiv financiare)”.

Pe strada Teatrului din Oradea, Ioan Micula, împreună cu soția, deține Transilvania Complex SA. Acolo se găsește Hotel Transilvania, fostul Hotel Panonia, monument istoric contruit după planurile arhitectului Guttman József.

Sala de evenimente și restaurantul Transilvania au fost transformate de familia Micula în Queen Mary Restaurant & Ballroom, situație care s-a soldat chiar cu un dosar penal pentru infracțiuni la legea construcțiilor.

Practic, interiorul restaurantului Transilvania, clădire monument în Oradea, a devenit sală de nunți. 

În 2016, Transilvania Complex era judecată pentru executarea de lucrări fără autorizație și primea o amendă penală de 120.000 de lei. În 2021, Transilvania Complex SA avea o cifră de afaceri de aproape 9 milioane de lei.

Tot împreună cu fratele său, Viorel, Ioan Micula este asociat în compania Tonical Trading SRL, cu sediul în Rieni, companie specializată în producția de băuturi răcoritoare nealcoolice și alte ape îmbuteliate. În 2021, compania avea o cifră de afaceri de 926.458 de lei, un profit net de 1.049.148 lei și… un singur angajat.

În Pantașești, familia Micula deține compania Starmill SRL, companie specializată în fabricarea produselor de morărit. Și aceasta este o companie cu o cifră de afaceri unde cheltuielile declarate sunt mult mai mari decât veniturile. În anul 2021, compania mai avea doar 19 angajați, 9 fiind concediați pe parcursul anului, și o cifră de afaceri de puțin peste două milioane de lei, în condițiile în care cheltuielile declarate se ridică la nu mai puțin de șase milioane și jumătate lei.

Tot în Pantașești, Ioan Micula este acționar majoritar al companiei World Brand Production SRL, o firmă cu un singur angajat și o cifră de afaceri de puțin peste 4000 de lei. În mod paradoxal, în această companie aportul de părți sociale din partea lui Ioan Micula a fost de 409.800 de lei. Compania are drept obiect de activitate distilarea, rafinarea și mixarea băuturilor alcoolice.

În calitate de asociat unic, Ioan Micula deține în Oradea o companie specializată în fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic. Deși nu are niciun angajat, compania a rulat în 2021 nu mai puțin de 12.580.405 lei și a avut un profit net de 1.444.876 lei.

Acapararea presei locale

Ca orice afaceriști care se respectă, frații Micula nu s-au considerat pe deplin împliniți până nu au construit și o rețea de presă care să-i servească la orice oră. Un prim pas a fost cumpărarea ziarului județean din vremea comunismului, și anume Crișana, o publicație care face reclama preponderent afacerilor celor doi frați. Pe prima pagină a site-ului găsim fără dificultate reclama la SC Turism Felix SA, la sejururi la Hotel Astoria de pe litoral sau la Hotel Grand Astoria din Oradea, precum și la bere.

“Au făcut și din presă o parte a afacerilor lor. Dețin Național TV și Taraf TV, au un ziar, fostul ziar din vremea comunismului Crișana și pe care îl patronează și în prezent. Ziarul acesta are tiraj zero, practic, dar îl țin ca să-și facă reclamă la produsele lor. Au și o tipografie cumpărată cu acționariat de stat. ” – ne-a povestit un jurnalist din zonă.

Și lucrurile sunt confirmate și de Registrul Comerțului. Astfel, în firma Clas Media SRL, cu sediul în Oradea, Ioan și Viorel Micula susțin activități de difuzare a programelor de televiziune, rulând aproximativ 8.338.239 lei pe an. Este vorba despre postul de televiziune Național TV, un post cu 68 de angajați, care funcționează în pierdere. Astfel, rata profitului net anual este de -9%. De ce țin frații Micula un astfel de business care nici nu aduce profit? Ei bine, pentru știri de genul acesta:

Iar lista afacerilor continuă cu Ardealul Ștei, companie cu zero angajați în 2021 și o cifră de afaceri de 12.000 de lei, Transilvania General Import-Export, companie cu 1496 de angajați situată tot pe strada teatrului din Oradea și cu o impresionantă cifră de afaceri de 391.230.638 lei, însă care funcționează în pierdere, rata profitului net fiind de -10%, cu Scandic Distilleries SA, companie cu 255 de angajați, care, de asemenea, funcționează în pierdere și tot așa.

Din acționariatele acestor afaceri fac parte, în general, membri ai familiei Micula sau companii din care aceștia fac parte. Și schema este destul de complicată, motiv pentru care o să vă arătăm un exemplu, numai pentru a vă face o idee despre cât de ramificat e acest imperiu al afacerilor fraților Micula.

Dezmembrarea de formă a Imperiului

În 2017, când au simțit prima dată că se clatină imperiul, Frații Micula scoteau pe piață 11 din cele 12 hoteluri pe care le dețineau pe litoralul românesc, punând astfel la bătaie cel mai mare pachet scos la vânzare de un operator privat de turism din România. Potrivit datelor semi-oficiale, cei doi cumpăraseră hoteluri în neștire pe litoral undeva la începutul anilor 2000 direct din patrimoniul statului, cu sume de sub 500.000 de dolari bucata. Mai mult, ei au achiziționat atunci și terenul bazei de servicii Neptun, cu o întindere de 3,2 hectare.

Cu toate acestea, în afară de cumpărarea imobilelor, frații Micula n-au fost dispuși să investească efectiv în aceste echiziții imobiliare, interesul lor fiind acela de a aștepta să treacă timpul pentru a le putea scoate la vânzare pe piața liberă și astfel să obțină mult mai mult decât plătiseră pe ele.

Singurul hotel în care s-a investit totuși ceva pe litoral e Grand Hotel Astoria din Mamaia. Restul au fost păstrate în paragină până în 2017, când s-a luat decizia vânzării lor.  Și pentru a fi lucrurile mai clare, vorbim despre hotelurile: Naţional (160 camere) şi Unirea (176 camere) din Mamaia, de Banat (221 camere), Slatina (225 camere) şi Craiova (163 camere) din Olimp şi de Terra (302 camere), Caraiman (242 camere), Clăbucet (242 camere), Prahova (325 camere), Romanţa (322 camere) şi Bâlea (323 camere) din Neptun.

Lipsa investițiilor și interesului pentru imobilele luate din patrimoniul statului român a fost, însă, și sancționată.

Astfel, în 2017, Direcția Control din cadrul Ministerului Turismului făcea o verificare a unităților hoteliere de pe litoral. Cu acea ocazie, frații Micula au fost sancționați cu amenzi uriașe și cu retragerea certificatelor de clasificare. Iată ce descoperiseră reprezentanții Ministerului Turismului acolo:

„La controalele efectuate s-au constatat numeroase deficienţe, printre care: faţadă deteriorată, mobilier uzat fizic şi moral, instalaţii şi obiecte sanitare din băile aferente spaţiilor de cazare uzate şi pătate, mocheta holurilor de acces către spaţiile de cazare şi cea din spaţiile de cazare uzate şi deteriorate, saltele uzate, deteriorate şi pătate, tâmplăria, feroneria ferestrelor şi uşile spaţiilor de cazare, uzate”.

Frații Micula au declarat atunci că sancțiunile erau, de fapt, o formă de răzbunare a statului cu care se aflau deja în proces. Așa că au decis să vândă clădirile cumpărate pe nimic la prețuri de aproximativ cinci ori mai mari decât prețul de achiziție.

În 2019, cei doi reușiseră să vândă deja 6 din cele 11 hoteluri puse la vânzare pe litoral, obținând astfel milioane bune de euro. Trei dintre ele au fost cumpărate de afaceristul Mohammad Murad: Prahova și Clăbucet din Neptun și Craiova din Olimp, iar hotelurile Romanța din Neptun și Slatina din Olimp au fost achiziționate de doi investitori activi pe zona Mamaia și Olimp.

Singura investiție de pe litoral pe care frații Micula par să dorească s-o păstreze e hotelul și restaurantul Național din Mamaia, temă pe care chiar anul trecut s-a depus la Agenția de Protecția Mediului memoriul de prezentare pentru eliberarea PUZ privind construire imobil P+10 etaje având funcțiunea de hotel cu servicii conexe și imobil S+P+5 etaje având funcțiunea de parcare supraterană.
 

Desigur, afacerile imobiliare ale familiei Micula nu s-au rezumat la litoral. Aceștia au deținut și cinci hoteluri în zona Băilor Felix. Tot până în 2017. Când și-au vândut acțiunile de la Turism Felix SA către SIF Oltenia.

Familia a păstrat totuși hotelul Crișana din zona menționată, un hotel achiziționat de la Consiliul Județean Bihor în anii 90. Deși erau zvonuri că și acesta urmează să fie vândut, în perioada pandemiei, în anul 2020, Victoraș Micula anunța pe Facebook că familia sa pune la dispoziția statului hotelul respectiv, pentru limitarea infecției cu coronavirus.

“Pentru a veni în sprijinul Autorităților am decis să pun la dispoziția statului Hotelul CRIȘANA deținut de familia mea din BĂILE FELIX!  PS: Pentru răutăcioși vă rog să vă abțineți de la comentarii. Statul își va asigura personalul, întrucât nu pot obliga angajații să se expună la nici un pericol.” – scria Victoraș Micula pe Facebook.

În 2018, miliardarii vindeau proprietăți și în zona Bihorului. Astfel, s-a pus atunci în vânzare o parte a Autogării Ștei, dar și alte spații pe care cei doi le achiziționaseră fără intenția concretă de a investi ceva în ele. Pe porțiunea de parcare vândută urma să se ridice un supermarket.

În anul 2022, Ioan Micula fonda o nouă companie, Solid Food SRL, specializată în fabricarea biscuiților. Compania a fost dăruită de acesta fiicelor sale, Olivia Maria Micula și Anna Nathalie Micula, în vârstă de 31 și, respectiv, 28 de ani.

Din datele obținute de la Registrul Comerțului reiese faptul că fiica cea mare a lui Ioan Micula deține mai multe companii cu o cifră totală de afaceri de 317.245.645 lei în anul 2021. În calitate de asociat, aceasta face parte din conducerea companiilor Tertimoto SRL, Certinvest SRL, Juhanio SRL, Drink Prod SRL, Solid Impact SRL și European Food International. În fiecare dintre ele îl are asociat, sub diverse forme, pe tatăl său.

Nici sora ei mai mică nu stă mai prost la capitolul afaceri, Anna Nathalie fiind asociată împreună cu sora sa în toate companiile menționate mai sus, cu excepția Solid Impact SRL.

Potrivit jurnaliștilor de la Ziarul Financiar, în luna noiembrie a anului 2022, Solid Food a primit o infuzie de capital de circa 4,7 mil. lei din Suedia, acolo unde s-au născut Olivia Maria Micula şi Anna Nathalie Christina Micula. 

Banii din paradisurile fiscale

Încă din anul 2004, jurnaliștii publicației Bihoreanul scriau despre înstrăinarea a două firme din grupul European Drinks unor persoane juridice înregistrate în paradisuri fiscale. Povestea data însă din anii 2000, când, în urma unei evaluări făcute de o firmă orădeană, prețul unei părți sociale deținute de Ioan și Viorel Micula la compania General Transilvania Exim era majorată de la 1,1 milioane lei la un milliard de lei.

Ulterior, frații Micula își vindeau părțile sociale firmelor proprii: Tonical Trading, Edri Trading și Interstock Exim, obținând astfel 88 miliarde lei. În anul 2002, General Transilvania Exim era vândută firmei Kemeron Investments ltd cu 35.340 dolari. Firma Interstock Exim   era preluată, două zile mai târziu, cu tot cu datorii, de Beneron Holdings ltd, înregistrată în Cipru. Interesant e că prețul de achiziție al acestei a doua firme migrate în paradisul fiscal era exact același ca și în cazul General Transilvania Exim, adică 35.340 dolari.

Un raport al Ministerului Finanțelor arăta la acea vreme că ingineria viza evitarea plății obligațiilor, în valoare de aproximativ 53 miliarde lei, pe care cele două companii le aveau către statul român în urma vânzării unor terenuri și utilaje. Mai trebuie menționat și faptul că aceste două companii beneficiaseră și ele de eșalonări la plata obligațiilor bugetare începând cu anul 1998.

În anul 2003 se înființa compania Invest Sunrise Com, specializată în cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii, cu sediul în București. Cel mai important dintre asociații companiei este MobiPlus Services SRL din Oradea cu 88,94% din capitalul social și cu 3.300.010 lei aport părți sociale. Administratorul acestei firme este un anume Vere Cătălin Silviu, care figurează drept asociat la European Drinks Internațional SRL și drept administrator la Romanța Estival SA, care deține lanțul de hoteluri de pe litoral al fraților Micula.

Acest Vere Cătălin Silviu este asociat sau administrator în numeroase afaceri ale fraților Micula. În 13 companii este asociat sau acționar și 16 este administrator, având în total o cifră de afaceri de 44.609.295 lei.

Revenind la compania Mobiplus Services, din structura asociaților acesteia face parte și compania Chi Investments AG., o companie elvețiană, reprezentată de un anume Haussmann Lars Alexander.

O altă parte asociată în afacerea Mobiplus Services este compania Prima Impact SRL. Căutând și date despre acest asociat, am identificat în structura sa de conducere din nou compania elvețiană Chi Investments AG.

Ca atare, mirajul paradisurilor fiscale și a afacerilor prin intermediari ocupă încă un loc de cinste în preocupările fraților Micula.

Ce mai rămâne?

Ei bine, am discutat subiectul cu oameni din zona Bihorului, pentru a încerca să înțelegem cât de importanți sunt acești afaceriști de nivel Forbes pentru regiune. Și, mai mult decât atât, am fost curioși să aflăm dacă, prin reducere la absurd, dispariția afacerilor familiei Micula din zonă ar avea efecte dureroase asupra locuitorilor de acolo. Pentru că, în general, când un investitor are de suferit, suferă și zona unde el a investit.

În mod paradoxal, răspunsurile au fost, în general, destul de dure, atitudinea multora dintre oamenii simpli ai zonei fiind una de repulsie. Mai mult, ei spun că, deși au mulți angajați în fabricile pe care le au încă funcționale în “Țara Beiușului”, aceștia își plătesc angajații cu minimul pe economie.

“Hmm, pentru Oradea dispariția lor din peisaj n-ar avea un impact foarte mare, să zic asa, mai importanți sunt pentru „Țara Beiușului”. Practic vorbim de Beiuș, Ștei, Vașcău, zona de sud a județului, din cate am inteles au mii de angajați și peste 75% provin din zonele alea. Pe de altă parte, bieții oameni sunt plătiți prost, din cate mi-a spus un fost angajat,  primeau minim pe economie. Alte afaceri cum ar fi ziarul Crișana, Televiziunea TTV, Hotel Patria influențează în mică parte și economia orașului. Până la urmă sunt doar câteva locuri de muncă acolo. Dar nu trebuie uitat că sunt răspândiți în tot județul, mai au în Stâna de Vale hotel, pensiune, dețin foarte mult teren. ”, ne-a spus Marian, un locuitor al orașului Oradea, care a urmărit cu interes povestea fraților Micula de-a lungul timpului, dar a preferat să-și păstreze anonimatul, pentru că o anumită reținere de a discuta public în Oradea despre frații Micula există.

Jurnaliștii locali sunt rezervați în a spune în ce fel ar fi afectată zona dacă cei doi frați care au pus bazele Imperiului (la nivel local i se spune și “Micula Land”) și-ar retrage afacerile din zonă. Dar sunt indicii clare că niște probleme ar apărea, cu siguranță.

Vorbim totuși de trei fabrici mari în fosta zonă declarată defavorizată, de un gater și despre afaceri în domeniul imobiliar.

Care e filosofia Imperiului Micula a explicat, pentru INVESTIGATORIA,  jurnalista Laura Gal, care a urmărit cu mare atenție epopeea Micula la nivelul județului Bihor și nu numai. 

„Fraţii Micula au profitat de reglementările foarte lejere din anii ’90, și au luat multe active, imobile, hoteluri, pe bani mărunți. Și în Oradea au luat clădiri-monument la bani de nimic, cum este palatul în care se află restaurantul Transilvania, actualul Queen Mary, și Hotelul Astoria.

Au acumulat în diverse calități, și ca persoane fizice, și ca firme, firmele sunt legate între ele prin persoane din anturajul lor sau rude. Şi trec de pe o firmă pe alta tot felul de active și imobile, învârt între ei totul, ca până vine statul să nu se mai știe ce au și ce nu.

Pe de altă parte, e o certitudine că dacă se pune problema executării silite pentru recuperarea celor 400 milioane euro, o eventuală intrare în insolvenţă a firmelor vizate de executarea silită a ANAF, cum e Transilvania General Import Export, cu 1.400 angajaţi, ar constitui cu siguranță o problemă pentru mulți oameni din zona Ştei – Nucet, care este una defavorizată.”

Cum se va termina povestea? Greu de spus. Pentru că, în realitate, decizia Comisiei Europene în privința ajutorului catalogat drept ilegal acordat de statul român fraților Micula nu este un act juridic, ci unul administrativ.

Exact acesta este și motivul pentru care cei doi frați câștigă în instanță fiecare contestație la procedura de executare silită. E greu de înțeles de ce niște oameni care au construit un întreg imperiu cu mâna statului român au ajuns în situația în care trag de fiecare bănuț, ca și cum ar fi fost muncit.

La fel de greu de înțeles e și victimizarea publică a celor doi. Pentru că susțin că au fost întotdeauna dezavantajați. De statul român. Un stat de la care au cumpărat bucăți dintr-un imperiu pe bani mărunți.

Iată doar una dintre declarațiile de acest fel făcute de Ioan Micula pentru publicația Bihon.ro:

“Nu am lucrat niciodată cu bani publici. Mai mult, firmele noastre au fost în zone defavorizate şi ne-au fost retrase facilităţile. Suntem cei mai dezavantajaţi de toate partidele politice care au fost la conducere.”

Orice comentariu în plus din partea noastră pe marginea declarațiilor de acest fel, cunoscând acum toată istoria măririi și căderii Imperiului Micula, este, desigur, de prisos…