luni, aprilie 15, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăInvestigațiiHoții de pământ și de natură: Excepție și secret (I)

Hoții de pământ și de natură: Excepție și secret (I)

Despre land grabbers și furtul de natură nu pot vorbi pe scurt. Așa că încep o nouă serie, în care voi explora în profunzime tehnicile românești prin care patrimoniul natural deosebit, pe care România încă îl are, ajunge să fie resursă primă pentru afacerile băieților deștepți. Cu legea în mână, uneori, alteori cu ea sub papucul influențelor politice și al interpretărilor cu dedicație al excepțiilor, dar cu ochii după bani întotdeauna, aceste personaje urmează rețete.

Nu sunt creativi, ba chiar sunt foarte disciplinați, dar mai ales, lucrează în haită, sub comandă strictă. Și atacă organizat, sistematic. Chiar coroborat. 

Le vom vedea tehnicile. 

Azi, primul episod. 

Avertisment: Nu o să aflați nume, dar o să recunoașteți personaje. Pe alocuri, acest articol este un pamflet. 

Rețeta nr 1 – eludarea excepțiilor

Se iau personaje importante: președinte de consiliu județean, arhitect șef, primar, arhitecți în comisia de urbanism, arhitecți cunoscuți, șefi de direcții, de Ocoale silvice, directori de Agenții de mediu, directori de cadastru, consilieri în ministere, importante sunt Min Dezvoltării și Agriculturii, dar nici secretariatul Guvernului nu strică, consilierii de guvern sau orice altă titulatură care inspiră încă autoritate. Administrativă.

Se împrietenesc bine prin mici favoruri, cu imobiliari de renume, cu ”mici” antreprenori, între ei sau cu fondurile europene, pubblice. Sau cu posturi călduțe, importante, deosebite. 

Se țin mai mulți ani fără să fie activați. Doar încălziți, cunoscuți, dacă au și principii e cu atât mai bine, le accentuezi, pe promovezi. Le faci și îi lași să-și facă o imagine de justițiari, specialiști, de renume. De oameni corecți, integri.

Apoi li se dau teme mici, mai mari, apoi din ce în ce mai mari. 

Apoi li se strânge mâna la temele cu adevărat importante. Cu ingredientul minune întotdeauna. Secretul. 

Apoi, le arăți că principiile lor depind de pixul tău, că totul e o echipă de profesioniști, de specialiști, binele și frumosul, blablabla, DAR echipa are un lider. Și că dacă vor să mai poată lucra, e nevoie de compromisuri. Pentru binele comun, pentru dezvoltare, pentru echilibru și liniște și cooperare, colaborare, activități constructive. 

Apoi, la momentul potrivit, le arăți că liderul își asumă și conduce. Principiile pe care poate le au ceilalți sunt zorzoane de imagine, care țin publicul confuz. Și pe victime înghețate în șocul trădărilor. Ce își asumă liderul? Nu știe nimeni, abstractul conduce, și înțeapă cel mai bine… 

Ce îți mai trebuie? Control? Aha. Aici e un pic de lucru și nu se face repede. 

Dar se ia o comisie de urbanism, un arhitect șef, o instituție care nu e neapărat dependentă de Consiliul Județean, de exemplu. Și se umblă la statutul acesteia. Se dă un HCL în care ședințele de urbanism pot fi conduse, de exemplu, prin excepție, desigur, de tine, președintele consiliului județean. 

De altfel, oriunde zice legea că există excepții și termene pentru aprobări care să iasă de sub radarul public, faci totul ca acestea să poată fi aplicate.

Nu te întrebi și nu discuți legea în sine, ci excepția.

Extras din HCJ Cluj 47/2001:

https://storage.googleapis.com/stateless-cjcluj-ro/2021/12/47_14K_suplim-anexa-2-modif-HCJ-133-2012-regulament-Comisie-urbanism.pdf

Apoi participi la ele, la toate. Conform noii ”legi”, tu le prezidezi, deși Arhitectul șef este o instituție nesubordonată Consiliului Județean, pentru obiectivitate, desigur. 

Și așa începe. 

Separat, se iau legile care îți sunt de folos, sau dimpotrivă care te cam încurcă. Trebuie să știi de ele, să le lași la dospit. 

De exemplu, ți-e de folos legea construcțiilor, legea urbanismului, dar te cam încurcă legea mediului, sau Codul Silvic, sau OUG 34/2013, OUG 57/2007. Că astea îți aduc excepții, cum ar fi: nu poți să construiești pe pășune, în pădure, pe arii protejate, peste buruienile alea rare și mai peste ce? 

Păi și unde să mai construiești, unde mai poți să faci urbanism de calitate? Ba mai mult, te mai obligă și să ai grijă, să identifici, să protejezi? 

Bine, și alea de bază, primele, au excepții, dar e mai ușor să eludezi un singur articol pierdut între multe altele, sau o frază, față de o lege întreagă. E mai delicat, la o lege mare, cum e de exemplu OUG 34/2013, unde scopul legislativ în sine a fost să fie protejate pășunile de care ai tu nevoie pentru construcții, e mai greu să dai cu barda. Și atunci te duci la excepții. Și lași firul lăsat de lege pentru avize să se termine așa, în necunoscut, în secret și confuzie. 

Adică, zice legea: 

Articolul 5 din OUG 34/2013

(1) Pajiştile se folosesc pentru păşunatul animalelor şi producerea de furaje.

(2) Se interzice scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a pajiştilor.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a pajiştilor se poate face cu avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru:

a) amplasarea de construcţii care deservesc activităţi agricole; (deci nu case rezidențiale, cabane etc)

b) reţele de comunicaţii electronice sau elemente de infrastructură necesare susţinerii acestora;

c) refugii montane în caz de urgenţă;

d) înfiinţarea de noi capacităţi de producere a energiei regenerabile, care să nu afecteze buna exploatare a pajiştilor, declarate de utilitate publică pentru lucrări de interes naţional, judeţean sau local, în condiţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată; 

e) amplasarea obiectivelor de interes naţional, judeţean sau local, declarate de utilitate publică, în condiţiile legislaţiei în vigoare; (atenție maximă, trebuie să găsești interes național, județean, local – deci case sociale, cât cuprinde…) 

f) lucrări privind apărarea ţării, ordinea publică şi siguranţa naţională, declarate de utilitate publică în condiţiile Legii nr. 33/1994, republicată;

g) lucrări în cadrul unor programe de dezvoltare locală/judeţeană/regională iniţiate de autorităţile administraţiei publice locale.(atenție maximă, din  nou, activare prieteni primarii direcții județene etc) 

(4) Excepţiile prevăzute la alin. (3) se realizează cu obligaţia ca beneficiarul scoaterii definitive din circuitul agricol a pajiştilor să recupereze din terenurile neproductive sau neagricole o suprafaţă egală cu cea aprobată a fi scoasă definitiv din circuitul agricol. Recuperarea acestor terenuri se face anticipat, cel mai târziu până la data stabilită în actul prin care se aprobă scoaterea definitivă din circuitul agricol a acestor suprafeţe, astfel încât să nu scadă suprafaţa de pajişti la nivel local, judeţean sau naţional, după caz. (Excepția excepție care se ține secret, pur și simplu nu o vezi, nu o discuți, nu o verifici la implementare…)

(5) Pe terenurile prevăzute la alin. (4) se efectuează toate lucrările necesare pentru refacerea covorului vegetal.

(6) Pajiştile pot fi incluse în intravilanul localităţilor cu avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu condiţia respectării prevederilor alin. (4). (încă una pe care  nu o vezi, nu auzi, nu o verifici și la care, mai ales, activezi pionii administrativi secundari) 

(7) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor având categoria de folosinţă pajişti pentru realizarea obiectivelor de investiţii prevăzute la alin. (3) se face numai în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi cu respectarea metodologiei ce se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

După ce le-ai luat pe toate, cu precauțiile de rigoare, te uiți să vezi ce obiecții și unde au ăștia de te contrează și subminează când tu vrei doar să dezvolți și faci lucruri mărețe

Deci pui deoparte, interdicțiile: 

Nu se poate construi pe pășune. 

Nu se poate construi în pădure. 

Nu se poate construi în extravilan.

Nu poți introduce pășune și pădure în intravilan.  

Și le pui deoparte la dospit idei, eventual, pui un avocat să caute procese în care cine ce a câștigat pierdut. Dacă nu ai unul mai răsărit, merge și cu jurista de la instituție. Sau o angajezi pe soția unuia care știe din astea.

Separat, ții aproape oamenii cu bani. Îi sprijini, îi gâdili cu acțiuni caritabile, îi inviți pe ici pe colo, la evenimente esențiale, mai discrete, așa. Dar întotdeauna le arăți cine e șeful, liderul, vezi și mai sus. Totul se condimentează cu secret. Aroma principală. Media nu are ce căuta, te ferești de ochi întrebători. 

Când îți arată ei avocații și mai vin cu intimidări sau momeli de terenuri bune și afaceri interesante, dar cam prea vizibile, nu te lași momit chiar ușor, oricum, nu te duci direct, și mai ales nu te lași descoperit. 

Dar e bine să te uiți unde cumpără, ce fac, cum fac. Ai numai de învățat de la ei. 

Și tot separat, te preocupi ca la Ministerele alea care trebuie să dea avize pentru excepții, să existe suficientă tăcere, prieteni, interese ca să nu te bată la cap în caz că uiți să ceri vreun aviz, tu primar, președinte, prefect, șef de ceva atunci când avizezi vreo excepție din asta. 

Oricum, întotdeauna, ingredientul secret este să nu faci, ab prințipiu, publice aceste avize. Pentru nimic, fie ele case, PUGuri, proiecte din alea de interes public, județean. Nu le faci. Acesta este ingredientul cel mai secret. 

Să le ceară cineva, apoi spui că nu-s publice (că au date private, că GDPR sau ceva de genul), apoi nu le dai nici când le cere instanța, tărăgănezi cât poți și până o zice cineva în instanță (după ani de grevă, pensii speciale, alea alea), abia atunci recunoști că… ai uitat /greșit / nu ai vrut, dar nah… asta e. Dar secretul e să le ții secrete. Off, da, tușă de artist… geniu, neînțeles. 

Bun, deci ai toate ingredientele: oameni resursă, legi și juriști potriviți, parteneri, pioni, excepții, secret. 

Îți mai trebuie materie primă. Că doar nu faci plăcintă fără făină. 

Acuma, nu e greu de găsit făină, problema e să fie din aia bună. 

Degeaba construiești în… să zicem Florești, asta era o plăcintă bună acum niște ani buni, acum toată lumea s-a săturat de ea. 

Acum te uiți la trenduri, la tendințe, cum ar veni, și te duci după materia primă care să răspundă nevoilor pieței. 

A fost pandemie, au descoperit oamenii că nu e așa bună plăcinta la bloc, că e mai bine să ai curte, aer, copaci? Păi atunci, făina bună e acum lângă pădure, în locurile cât mai cu verdeață. 

Evident, nimic din ce e bun nu se obține așa, repede și ușor. 

Dar tu ești președinte și ți-ai crescut un imperiu de comune. Deci ai resurse. Te încurcă legile, dar și acolo, deja le-ai fezandat, vezi punctul de mai sus. 

Așa că te uiți pe unde s-ar mai putea construi, și, ca la șah, nu arăți care ți-e interesul

Foarte important acest pas. Nu arăți locurile pe care ai pus ochii. Dimpotrivă. 

Le lași ca și cum nu ar fi importante. Le lași chiar în paragină. În uitare. (Delăsarea și căderea în paragină a unui loc pradoxal de frumos este primul semn că cineva a pus ochii pe el.)

Cum faci asta? 

Păi, uite, pui canalizare peste tot, dar acolo nu. Ca și cum nu s-ar putea. 

Sau, faci drumuri. Dar acolo nu. 

Păi, bun, și cum faci totuși aluatul de plăcintă, că dacă e să vinzi case și cartiere, îți trebuie totuși utilități, infrastructură. 

Păi le faci, dar așa, pe nevăzute, fără mare tamtam. Secrete, remember? Mai un bazin de apă, mai o țeavă trasă cu licitație, bani europeni, normaaal, dar nu spui unde ai tras-o și nu faci și tu atâta tămbălău. 

Mai un drum scrilejit prin pășune (excepție contraventie din OUG 34/2013 art 14. Alin 1, lit h: h) amplasarea pe pajişte a altor obiective de investiţii decât cele prevăzute la art. 5 alin. (3);, dar nu știe nimeni), dar îl lași o vreme să se bătătorească. 

Mai o tăiere de pădure din pășunea împădurită care intră automat în fond forestier, dar o lași o vreme să uite lumea, să devină pășune în mod ”natural”. 

Mai o baltă secată, dar nu te lauzi că ai curățat locul, nu. Taci și tu, că tăcerea e de aur. Secretul e de milioane. 

Sau dacă vine careva să se plângă de toate astea, îl asculți cu urechile închise, vorbești peste el, îl acuzi de ceva, de orice… 

Bun, și apoi, când terenul e semipregătit, fezandat, cum spuneam, le dai semnalul prietenilor tăi. Poți să îl dai și mai devreme, e chiar mai indicat să o faci cât mai devreme, și doar celor de încredere, care știi că știu că ești strateg bun și se încred în tine. 

Și ei vin, inocenți, să cumpere în dare de plată, să împrumute proprietarii (cine nu are nevoie de bani), să revendice, să cadastreze, să ceară autorizație de construire casă de vacanță pe pășune (care a fost și încă este la limita fondului forestier, sau de arie protejată) pe un loc vecin cu o arie protejată (poate este chiar în arie, dar limitele sunt transcendentale) și lângă chiar o rezervație cu mlaștini și specii din alea rare, orătănii, dar scârboase (ce bine că au asanat deja). Abia când asta nu mai e posibil să fie contestat… 

Păi și ce, tu le dai autorizația? Păi vezi că nu? 

Tu doar te miri că uite încă unul a venit, oare unde mai construiți acolo, că s-a umplut… Valea Căpriorii, să zicem, de case.  

Și, apoi? 

Păi apoi iei toate ingredientele pregătite de mai sus și te joci creativ cu ele. Da, aici abia, târziu în proces, ai voie cu creativitatea și miștourile. Până aici a fost despre disciplină. 

Întreabă cineva, un specialist: Dar acolo figurează ca fond forestier, a fost / este pădure. În pădure nu se poate construi. 

„Da, dar nu mai este. S-a tăiat pădurea”, răspunde arhitectul prieten. 

„De când?”

„Cine mai știe, de curând poate. Nu mai contează, este pășune în certificatul de urbanism emis, ghici ce, de tine…”

Verifici? Oprești totul să verifici? Că ar fi cam ilegal? Nuuuuu. 

Eeei, și aici, e foarte important. Foarte important să joci bine cartea asta. 

Că uite, vine un alt arhitect (și culmea tot din comisie, tot specialist) și zice, dar nici pe pășune nu poți construi pentru că nu poți să schimbi categoria de folosință pășune, conform legii ăleia, OUG 34/2013. Și mai dă și articolul 5. 

Eei, who let the dogs out? 

Ce faci? Ce te faci? 

Activezi excepțiile. Că le-ai pregătit. Îi explici că așa e, DAR se poate, că se poate schimba categoria de folosință prin emiterea unei autorizații de construire. (sic!) Și dai și articolul. Tot 5. La derută. Dar le explici că e la excepții. Se duce cineva să caute, să întrebe, aduce cineva legea, cere explicații? Nuuu. Pentru că mizezi pe efectul înțepăturii veninoase. Asta paralizează. Confuzia și siguranța cu care aplici doza perfectă. Știi tu ceva. Tu știi legea. 

Oricum, apoi amesteci bine ingredientele, dai cu telul și cu graba, și nu mai pui deloc emfază pe arhitectură, pe stil rural, pe specificul zonei. Spui în treacăt doar că oricum acolo, pe valea aia, s-a construit în toate felurile. 

Și așa dărâmi un ghid întreg arhitectural, pe care altă dată l-ai fi susținut, l-ai promovat…dar hei, acum nu mai contează. Nu e în rețeta asta. Aia făcea parte din altă rețetă. Altă plăcintă, altă varză. 

Mai spui, tot în treacăt, că-ți place arhitectura aia modernă. Nu o legi și nu integrezi judecata de valoare în peisaj, că e lângă pădure, că e în zonă rurală tradițională… eteee… evoluați, măi fraților, un pic. Hai, repederepede că avem multe pe ordinea de zi. 

Și mai faci un pic de teorie, dar mai ales, eviți cu orice preț să pui întrebarea aceea care ar putea dărâma și dezumfla toată plăcinta. 

Unde e parcela față de aria protejată? Există vreo arie protejată în zona aia care are nume similar cu cea mai renumită arie protejată din zona ta? 

Adică, nah, am înțeles că nu e pădure, că a obținut proprietarul tăierea și ”curățarea” probabil și acord pe propria răspundere de la Garda Forestieră să construiască LA LIMITA PĂDURII. Dar că pădurea aia e și arie protejată, asta e important să NU spui. 

Axează-te pe excepție

A obținut avizul gărzii forestiere să construiască la limita pădurii? deci e legal. Cum? Nu te interesează. 

Apoi te faci că îi ceri și mai mult, să obțină și avizul de la direcția agricolă că are voie să construiască pe pășune (pff, a întrebat cineva dacă asta este măcar posibil… să fie cerut), adică că (sic) a compensat suprafața de pășune căreia îi schimbă destinația cu o suprafață echivalentă.

OUG 34/2013, Art 5, alin (4) Excepţiile prevăzute la alin. (3) se realizează cu obligaţia ca beneficiarul scoaterii definitive din circuitul agricol a pajiştilor să recupereze din terenurile neproductive sau neagricole o suprafaţă egală cu cea aprobată a fi scoasă definitiv din circuitul agricol. Recuperarea acestor terenuri se face anticipat, cel mai târziu până la data stabilită în actul prin care se aprobă scoaterea definitivă din circuitul agricol a acestor suprafeţe, astfel încât să nu scadă suprafaţa de pajişti la nivel local, judeţean sau naţional, după caz.

Te uiți un pic în jur rapid, fără să zăbovești, sau nu ridici ochii, mai bine, să vezi dacă râde cineva la asta… A, bine, nu a observat nimeni, nu a notat nimeni, treci repede mai departe. Noroc că e online. Filmarea va fi…, ați ghicit…. Secreeet. 

Așa, acum ai plăcinta aproape gata.

Propui aviz pozitiv, uiți orice altă întrebare, îl dai cu condiții să obțină avizele (nu le va mai verifica nimeni, căci ai pioni la Ministerele alea Dezvoltării și Agriculturii, nu-i preocupă pe aceia așa ceva…, deci tu ești acoperit), apoi la final, presari un pic de zahăr, pentru aspect, nu neapărat pentru gust: Felicitări. 

Ar fi mers și niște aplauze, dar în online nu dă așa bine. 

Deci, numai felicitări. 

P.S. O casă de vacanță modernă și mare se va construi, cu girul Consiliului Județean Cluj, și al comisiei CTATU, precum și cu felicitările arhitectului șef, la margine de pădure protejată (da, chiar Făgetul Clujului), la limita (poate chiar în, dar ce mai contează), pe pășune (da, probabil pe loc de fostă pădure Făget tăiată, da, probabil, fără compensare că de unde?). 

Și, da, în timp ce strigă ”verzii” că moare Făgetul, Făgetul chiar moare. Ciunțit sistematic de excepții cu aromă de secret. Acum și la o distanță oarecare mai încolo de locul unde se leagă nebunii cu lanțuri virtuale de plăntuțe rare. 

Rețeta e simplă, cu gust juridic ilegal. Și e rețetă. Îți iese dacă ai ingredientele bune, nu neapărat proaspete. Ca la brânză. Stricată. Chiar așa și miroase. Ca tot Clujul. 

Ca astea s-au construit alte câteva zeci, sau cine știe câte. 

Ce te încurcă: întrebările. Principiile. Păi, uite și tu, vine cineva și îți spune că nu se poate construi pe pășune. 

În alte locuri, când ai tu nevoie de un motiv să respingi un proiect, da, merge. Dar nu te bagi, frate, așa, la o casă de vacanță în sufletul Făgetului…. 

Care mușcă din Făget. Care Făget? 

P.s.2 Ca astea sunt sute… probabil. Când ai ajuns la numărul critic, deja nu mai contează, pentru că devine trend și e ireversibil. Și le poți reproșa tu celorlalți, de ce abia acum veniți să vă revoltați? Ce-ați făcut până acum? De ce-ați tăcut? 

Iar betonul lasă urme pe care nu le mai șterge nimeni, nu dă nici o șansă naturii să mai spună adevărul ei. 

Așadar, tu rămâi la toate rece. 

Fă-te că nu vezi spiritul legii, că o înțelegi perfect, vrei să o respecți, dar ea te obligă aproape să faci opusul. 

Și ia un articol, cel mai controversat. De exemplu, 5. 

Caută exceptia. Fă-te că nu înțelegi sensul real. Și interpretează doar partea care îți convine. 

Transformă această parte în toată legea. 

Fă-ți prieteni sau supuși din tot ce mișcă în vreo instituție. Îmbrățișează secretul

Apoi repetă. Și o să ai succes în instituțiile românești. Și la plăcinte imobiliare. 

Apoi fă-te neputincios în fața legii, dacă vezi că cineva observă măcar un pic din tehnică.

 

https://www.potcoavadunarii.ro/
ALINA CHIRIAC
ALINA CHIRIAC
Sunt un om simplu, implicat civic, care iubește natura. Să plantez copaci, să protejez pădurea, pășunea, apele, biodiversitatea, verdele pe care îl mai avem, mi se pare forma prin care pot să las picătura mea de contribuție pentru generațiile următoare. Și forma de respect pentru privilegiul pe care îl avem de a fi pe planeta asta.
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare