Investigație exclusivă: Acapararea tăcută a „inimii” României

Investigație exclusivă: Acapararea tăcută a „inimii” României

Județele din zona Ardealului trec de ani buni printr-un proces de acaparare la nivel identitar, cultural, economic și social, care s-a intensificat în ultimii ani. Totul se întâmplă cu o anumită eleganță și în tăcere, fără ca nimeni să poată reacționa în fața fenomenului, care începe cu instituirea sentimentului de “mândrie că ești maghiar” și se termină cu achiziția de terenuri agricole și clădiri de patrimoniu cultural pe teritoriul acestor județe ale României de către fundații finanțate de guvernul ungar.

Povestea este fascinantă, tocmai pentru că nu poate fi citită într-o singură cheie și nici într-un singur episod.

INVESTIGATORIA a ajuns în inima României, într-o încercare de a găsi sensul unor acțiuni ale guvernului maghiar, dar și pentru a înțelege efectele lor asupra comunităților locale într-un orizont imediat, dar și pe termen lung.

Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni, Ozun, Valea Crișului, Plăieșii de Jos sunt doar câteva dintre comunitățile în care am ajuns.

Acolo, a fi român înseamnă a fi minoritar. Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre tensiuni semnificative între comunitatea vorbitoare de limba română și cea de limbă maghiară, pentru că toată lumea, indiferent de convingere și identificare, privește cu încredere către guvernul care oferă. Și acela nu este guvernul României.

Românii, atâția câți sunt, se simt abandonați de statul lor, însă acceptă investițiile și implicarea asiduă a guvernului ungar în rezolvarea problemelor comunității, pentru că, până la urmă, important e ce se construiește.

Nu vom insista prea mult asupra fenomenului utilizării aproape exclusive a limbii maghiare în județe românești, pentru că despre asta s-a tot discutat. Situația are, însă, explicații extrem de profunde, care țin de practicile individuale, de sentimentul comunitar, dar și de faptul că, în timp ce statul maghiar se implică fără rezerve, cel român stă deoparte și nu mișcă un deget în fața dispariției sentimentului de apartenență la România.

Problema e stratificată și ea nu poate fi abordată decât astfel: îndepărtând straturile, pentru a ajunge la adevăr.

De aceea, investigația aceasta, la care s-a lucrat câteva luni, va fi publicată în mai multe părți.

Vom arăta cum s-a consolidat sentimentul de apartenență la Ungaria, cum se manifestă el la nivelul oamenilor simpli, dar și în cazul reprezentanților unor autorități publice, cum se formează specialiștii Budapestei în România, dar și cum acționează Ungaria în Transilvania pe linia achiziției unor clădiri de patrimoniu, locuite în trecut de marii latifundiari maghiari și transformate în adăposturi, centre educaționale și științifice, locuri pentru educație și consolidare identitară.

O altă parte a investigației noastre vizează achiziția de terenuri agricole de mare întindere aflate pe teritoriul acestor județe din România, prin intermediul unor entități economice apropiate statului maghiar și cu ajutorul unor programe guvernamentale, concepute la Budapesta.

Există un fenomen al acaparării identitare la nivelul celor care se declară români în județele cu populație maghiară majoritară? Cum se resimte el? Cum reacționează autoritățile în fața implicării constante a statului maghiar pe teritoriile românești? Care sunt modurile în care clădiri și terenuri românești devin proprietatea și instrumentul statului maghiar?

Aflați doar citind INVESTIGATORIA!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.