Soluția este tocmai aceea de a fi parte din rețelele de socializare și de a aduce un conținut de calitate, care să contrabalanseze ceea ce contravine moralei, bunului simț și adevărului. Iar manifestarea prin artă în social-media nu poate fi decât o cheie corectă pentru a aduce binele, adevărul și frumosul în spațiul public.
Alex Zlăvog crede că social-media n-a făcut altceva tinerei generații decât să îi exacerbeze tendința către individualism. Astfel, îmbătați de like-uri și susținerea celor care caută modele în orice colț insalubru de internet, s-au construit influenceri precum Andrew Tate. Prezența acestora în spațiul public, însă, n-ar trebui să fie un motiv de a renunța la social-media, spune Alex Zlăvog.
Dimpotrivă, cei care consideră că în social-media nu sunt promovate valorile corecte, ar trebui să intervină personal și să aducă în discuție aceste subiecte care pot îmbogăți spiritual publicul. Mai mult decât atât, el crede că și arta ar trebui să devină mai prezentă pe rețelele de socializare, pentru a contrabalansa ceea ce noi considerăm că nu e în regulă.
“Atât timp cât social media e plină de individualism, de meritocrație, de toate lucrurile astea, ceea ce obții e… Andrew Tate. Cam ăsta este halul, e o chestiune de opinie a mea, în care suntem și cred sincer că această balanță trebuie, într-o formă sau alta, echilibrată. Pentru că momentan astea sunt modelele și comportamentele de care duduie internetul.
Dar care e soluția? Ce putem noi să facem? Să ne ducem în munți cu toții și să ne aruncăm telefoanele și să nu le mai folosim niciodată? Nu! Din punctul meu de vedere, ideea de a renunța la social-media este o tâmpenie, pentru că e, ca și cum ai spune, după ce s-a inventat presa de tipar, că a fost o eroare. Nu este o soluție.
Balanța trebuie reechilibrată. Și cum se poate ea reechilibra? Prin artă, dragi prieteni! Pentru că, ce este arta, dacă nu o formă de comunicare prin care noi exprimăm ceea ce cuvintele nu pot conține. Eu cred foarte mult în puterea artei, de altfel, o și putem vedea în toată media pe care am descris-o mai devreme.
Pentru că, fie că ne place sau nu să credem, paradigma post-modernistă în care trăim acum spune că absolut orice fel de prezentare este artă. De ce? Pentru că va construi în mintea ta o imagine de spectator. De aia cred în puterea artei, pentru că s-a dovedit clar că ea poate inversa gândirea oamenilor. Și v-aș încuraja ca viața de artiști să o duceți în mediul online. Pentru ca ponderea celor de teapa lui Andrew Tate să mai scadă.”
De aceea, împrietenirea oamenilor buni cu tehnologia e o soluție de luat în seamă. Pentru că, prin neimplicarea oamenilor buni, răul se va auzi mai tare.
“Băgați-vă în cap că arta nu este doar o formă elevată de performance, profitați de paradigma post-modernistă, împrieteniți-vă cu tehnologia, pentru că ea poate fi folosită pentru bine sau rău. Dar, dacă tu nu te implici în contextul ăsta, o s-o folosească doar alții și tu n-o să ai ocazia să influențezi acest mediu. Folosiți această lume în avantajul vostru și manipulați cu intenții bune!” – a mai semnalat Alex Zlăvog.
Un alt aspect subliniat de creatorul de conținut în cadrul masterclass-ului său a fost și acela că, într-o lume în care individualismul a luat avânt, pe fondul dezvoltării social-media, nu e de neglijat nici puterea grupului.
Atâta timp cât numai cei care își asumă notorietatea și nu se tem să iasă în lumina reflectoarelor prosperă, cei care stau în spate și se preocupă ca totul să decurgă perfect nu vor mai avea motivație. Astfel, spiritul de echipă și interesul pentru ceea ce poate construe puterea grupului ar putea echilibra balanța și contribui la o lume mai dreaptă pentru toți.
“Individualismul este iarăși un principiu foarte important al vremurilor pe care le trăim și generația noastră este și mai atașată individualismului, pentru că tânăra generație crește cu social-media în brațe. Cred că resimțim cu toții că, din punct de vedere cultural, mediul în care noi trăim acum prețuiește mai degrabă individul în defavoarea grupului.
Și intervin aici cu o altă părere personală: mie îmi stau anual pe cap Premiile Uniter care se acordă actorilor, regizorilor și așa mai departe, dar niciodată pentru cei mai buni mașiniști. Nu există niciun fel de apreciere pentru oamenii fără de care realmente nu s-ar fi putut face spectacolele niciodată. Cred că am avea cu toții mai mult de câștigat dacă am prețui atât individualitatea, cât și puterea grupului.”
