Ceremonia de învestire de la Casa Albă, din data de 20 ianuarie 2021, a marcat tranziția dinspre o administrație atipică republicană, condusă de Donald Trump din postura de președinte, către una democrată ce ne duce cu gândul în ceea ce privește tipologia ei la mandatele fostului președinte al SUA, Barack Obama. Pentru a desluși direcția pe care va merge administrația Biden în perioada 2020-2024 în plan internațional, cât și viitorul României în noua eră a democraților, redacția Investigatoria a luat legătura cu fostul deputat PNL și fost vicepreședinte al Comisiei pentru Apărare din Camera Deputaților, liberalul Ovidiu Raețchi, autor al cărților „Avangarda Califatului. O istorie intelectuală a jihadismului”, respectiv „Tzahal. O istorie a Armatei Israeliene”. În cadrul interviului, liberalul a analizat atât perspectiva relațiilor SUA cu China, Rusia, Turcia India, UE, dar și intens discutatul subiect privitor la blocarea accesului lui Donald Trump pe o serie de rețele sociale.
Reporter: A avut loc ceremonia de învestire a democratului Joe Biden în funcția de președinte al SUA. Care credeți că sunt atuurile noii administrații comparativ cu precedenta? În privința minusurilor, republicanii au reclamat faptul că noua administrație va fi mult prea soft în relațiile cu China și, totodată, că politicile economice vor fi apropiate de ideile promovate de Bernie Sanders. Au fundament aceste suspiciuni?
Ovidiu Raețchi: E o administrație profesionistă. Donald Trump nu era un politician de carieră și acest lucru s-a reflectat și în instabilitatea administrației sale. Foarte multe demisii, conflicte, numiri de câteva zile. Și e foarte greu să ai politici coerente cu un aparat decizional haotic. Uneori poți avea șansa unor filiere îndrăznețe și creative, cum s-a întâmplat în Orientul Mijlociu, pe axa Israel-Arabia Saudita, dar în ansamblu e mult mai eficient să lucrezi cu profesioniști care au poziții stabile. În privința politicilor democrate mai incluzive în raport cu China sau Iranul, trebuie spus că oricum sistemul international funcționează pe baza unei alternanțe între „pedepsire” și „integrare” în raport cu statele problematice. Sancționezi un stat pentru a-l convinge să își modifice comportamentul, nu pentru că vrei să îi faci rău pur și simplu. Și, după o perioada de sancțiune, îi oferi șansa să revină în sistem și să arate că s-a schimbat. Politicile dure ale lui Trump în relația cu Iranul au fost utile, au adus în corzi regimul de la Teheran, dar rezultatul real nu îl vom culege decât dacă Iranul va accepta să devină un membru responsabil al comunității internaționale. Iar asta se face prin negociere. În plus, jocul diplomatic e întotdeauna relativ la o mare amenințare. Republicanul Nixon a readus China comunista în sistemul internațional, pentru că voia sa vulnerabilizeze URSS, care era „răul mai mare”. Asta nu înseamnă ca nu știa ce lucruri îngrozitoare se întâmplă în China. Trump a pus China și Iran în prim-planul atacurilor sale pentru că își dorea o liniștire cu Rusia. Dar am văzut cum își tratează Rusia disidenții, cum îi otrăvește și îi închide. Dacă administrația Biden va decide sa reașeze regimul Putin în centrul sistemului său de descurajare, putem spune ca greșește? E limpede că concurenta SUA-China e cea mai importanta a următorului secol, dar e decizia tactică a fiecărei administrații dacă o gestionează agresiv sau subtil. În privința politicilor economice, da, sigur, democrații reprezintă stânga americană, care promovează o protecție socială mai larga. Totuși, Biden e din aripa de centru-dreapta a partidului, nu seamăna cu Sanders.
Reporter: Ținând cont de originile vicepreședintelui SUA, Kamala Harris, ne putem aștepta la o consolidare a parteneriatului dintre SUA și India?
Ovidiu Raețchi: India e o forță care practică balansul diplomatic, are parteneriate și cu Rusia sau, mai nou, Israel. India nu dorește o relație exclusivă cu SUA în detrimentul Rusiei. La fel ca Erdogan, dacă vreți. Iar SUA nu își poate sacrifica parteneriatul cu Pakistan pentru India. Nu vor exista evoluții spectaculoase aici.
Reporter: Numeroși analiști de politică externă din România au promovat ideea potrivit căreia țara noastră a fost avantajată în momentul în care la Casa Albă s-a aflat o administrație republicană. Cum vedeți viitorul României în era Biden? În ceea ce privește NATO, administrația Trump a acordat o importanță sporită statelor precum România și Polonia pe flancul estic, uneori în detrimentul Germaniei. Credeți că noua administrație va proceda într-un mod similar?
Ovidiu Raețchi: Republicanii au fost mai pragmatici în raport cu statele din Est, democrații mai principiali și teziști. Ambele abordări au fost utile. Accentul pus de democrați pe statul de drept ne-a ajutat. Pe de altă parte, cred că sprijinul necondiționat al republicanilor pentru regimul din Polonia, care este unul cu accente fascistoide, a făcut rău acestei țări. Da, relația pragmatică militară ne face foarte bine, dar parteneriatul SUA-UE e înainte de toate unul bazat pe valori. Și nu poți obține beneficii durabile dacă valorile din Varșovia și Washington sunt diferite de cele din Paris sau București. În privința relației militare cu administrația democrată, nu am nicio emoție: va continua identic. Valoarea României e una strategică, nu politică. Romania e singura opțiune solidă a SUA la Marea Negra. Turcia și Bulgaria nu sunt la fel de solide și predictibile.
Reporter: Care sunt palierele în cadrul cărora România trebuie să facă progrese în ceea ce privește parteneriatul strategic cu SUA?
Ovidiu Raețchi: Economic, educație și un sistem flexibil pentru romanii care merg în SUA. Aici e loc de mai bine.
Reporter: Vor fi diferențe între abordarea noii administrații comparativ cu precedenta în legătură cu Rusia?
Ovidiu Raețchi: Evident. Trump era un admirator declarat al lui Putin. Biden vine dintr-o administrație anti-Putin, care a gestionat anexarea Crimeei. Relațiile vor fi mult mai tensionate. Cum poți să te porți cu rușii după ce i-au făcut lui Navalny?
Reporter: În ce alte zone ale globului ne putem aștepta la o schimbare de optică a SUA?
Ovidiu Raețchi: În Europa. Democrații sunt pro-europeni, republicanii sunt mai putini entuziaști și mai izolaționiști. În rest vad mai degrabă schimbări de nuanță, inclusiv în relația cu Turcia. Administrația Obama a făcut mișcări nuanțate și discrete în politica externă, asta va face și Biden.
Reporter: În momentul în care Donald Trump a fost blocat de unele rețele sociale ați susținut această decizie, invocând chiar exemplul Hitler în legătură cu instigarea la ură ce ar trebui stopată în social media. Nu a fost totuși o comparație forțată? Până unde ar trebui să meargă autonomia decizională a social media în a decide care mesaj reprezintă o instigare la ură și care nu? Întreb asta în contextul în care Polonia a anunțat că va promova inclusiv la nivel european un pachet legislativ care să protejeze libertatea de exprimare.
Ovidiu Raețchi: Fiecare dintre noi e responsabil să înțeleagă ce e și ce nu e instigare la ură și sa acționeze. Nu ne putem ascunde la nesfârșit în spatele ideii de „cenzură” atunci când vorbim despre instigarea la ura. Pentru că nu e cenzură. Așa cum nici blocarea mesajelor pedofile nu e cenzură. Și ca sa demonstrez asta am pus o întrebare fiecărui cititor: tu, dacă ai avea posibilitatea sa îl cenzurezi pe Hitler în 1939, ai face-o? Pentru că dacă nu ai face-o, ești iresponsabil, știind că exact acele cuvinte au produs milioane de victime. Iar dacă ai face-o, atunci ești de acord că este corect să cenzurezi discursurile periculoase. Folosesc exemplul Hitler, perfect legitim, ca să demonstrez că cenzura e justificată în unele cazuri. Nu pentru că Trump și Hitler au discursuri comparabile. Nu e nicio legătură între ei. Iar Trump a făcut lucruri fabuloase pentru Israel. Dar dacă într-un context precum asaltul de la Capitoliu a avut mesaje iresponsabile, e cenzurabil.
Autonomia rețelelor sociale în cenzurarea serviciilor pe care ele le pun la dispoziție e totală, pentru ca ele răspund în fața istoriei și a legii dacă nu blochează mesajele nocive. Fiecare dintre noi e responsabil, cum spuneam, să nu lăsam ura să se răspândească în comunicarea publică. Trebuie să reclamăm postările iresponsabile, trebuie să cerem rețelelor sociale să închidă conturile care le promovează, trebuie să spunem că instigarea la ură nu e un drept fundamental al omului, de care nu te poți atinge. Și vorbesc pe tema asta, indiferent câți oameni irit, pentru că studiind istoria mișcărilor extremiste chiar cred că e o datorie morală să o fac.
Nu cred ca inițiativa Poloniei e una serioasă. E doar o îmbufnare de moment. Nu poate produce efecte juridice.
