Povestea copilului excepțional, care a scris un roman în șapte luni. Darius Gorcea: “Acum, privind în urmă, nu-mi dau seama cum am putut face asta”

Darius Gorcea are acum 15 ani și este bineînțeles un elev foarte bun. Profesorii lui spun că Darius citește extrem de mult și că își petrece timpul în cu totul alte moduri decât colegii lui. Darius nu are conturi în social-media, nu urmărește filmulețe pe Tik-Tok, nu își pierde timpul făcând selfie-uri și nu simte imboldul de a-și verifica constant telefonul. În schimb, atunci când nu învață, scrie sau citește.

„Față de alți colegi, eu nu petrec timp în social-media. Nu știu de ce, nu mă atrage. Am mai fost întrebat de ce îmi place, însă, să citesc. Nu știu care e motivul pentru care prefer să citesc sau să scriu. Sunt anumite emoții pe care le caut și le găsesc doar așa. Nu e ca atunci când vezi un film. E o emoție pe care o obțin doar așa. Deși am citit literatură SF multă vreme, acum nu m-am mai concentrat pe ea. Eu, de exemplu, acum citesc literatură clasică. Îmi place Contele de Monte Cristo, Emily Bronte, Harper Lee, am citit recent Să ucizi o pasăre cântătoare, genul ăsta de cărți. Dar apoi mi se pare relaxant să citesc Stephen King. Literatură română nu prea citesc.“, a povestit Darius Gorcea pentru INVESTIGATORIA.

Pare mereu în căutarea unor emoții pe care numai din cărți le poate obține și se declară măcinat de imaginarul propriu, de lumile pe care le construiește în mintea lui și pe care își dorește pasional să le pună pe hârtie.

“Acum lucrez la o nouă carte, am multe idei în cap pe care știu că nu pot să le execut acum, dar le țin acolo și mă gândesc că atunci când voi fi mai mare le voi putea folosi. Ar fi o încercare prostească să scriu acum niște idei la care mă gândesc, nu am experiența de viață necesară ca să le pun pe hârtie corect, dar o să mă axez pe Sunshade încă câțiva ani de acum încolo. Am acum în cap o continuare foarte bine structurată, uneori mă și minunez cât de bun e, pentru că implică problemele societății de azi, cu regimurile totalitare. Este, de fapt, continuarea evenimentelor din Copiii Aștrilor peste un deceniu. Sunt foarte entuziasmat de ideea asta. “, ne-a mai mărturisit Darius.

Uneori, când scrie, uită și de ceas, și de ceilalți. Și caută mereu informații, care să-l ajute să scrie cât mai exact. Profesoara lui, Ligia Gheorghe-Mitrea, povestește că Darius a căutat, pe tot parcursul scrierii primul său roman, informații cât mai precise despre efectul plantelor vindecătoare, de exemplu, pentru a putea îmbina corect imaginarul cu realul.

Și, culmea, în cele șapte luni în care a lucrat frenetic la primul rău roman, Darius a reușit să scrie o carte despre care nimeni n-ar crede că e scrisă de un copil care avea, în momentul acela, al redactării, doar 12 ani.

Editura Neverland, care a și publicat acest prim roman al lui Darius Gorcea, a avut încredere în scriitura acestui copil și n-a greșit.  Iar romanul arată excepțional.

Cartea e bine structurată și denotă atât o imaginație ieșită din comun a autorului ei, cât și un talent deosebit în mânuirea Cuvântului.

Am discutat cu Darius Gorcea despre semnificația acestei prime cărți a lui, la finalul evenimentului de lansare a romanului, care s-a petrecut luni, 10 aprilie, la Biblioteca Județeană “Marin Preda” din Alexandria.

Numai felul în care povestește despre procesul creativ un copil, până la urmă, te face să-l privești cu o anumită uimire. Pentru că, în mod cert, nu e tipic pentru un copil de vârsta lui să spună că uneori scrie și nu-și mai să seama că a trecut noaptea:

„Aveam 12 ani când m-am apucat să scriu. La început nu eram prea sigur pe mine, că asta vreau să fac, numai că povestea începuse să mă împingă de la spate, să scriu cât mai mult și să aprofundez ceea ce am scris. Ideea unui tărâm jumătate luminos, jumătate întunecat mi s-a părut copleșitoare și mi s-a părut că e o temă pe care n-a mai abordat-o nimeni.

În plus, m-am îndrăgostit de personaje. Este un sentiment aparte. Personajele s-au construit pe parcurs, pentru că sunt în relație unele cu celelalte. Nu știu cum să explic pasiunea mea pentru personajele mele: e sentimentul acela pe care îl ai când citești o carte bună, amplificat de zece ori, din cauză că îți și însușești acea lume. Te simți de parcă sunt toate ale tale și asta e cel mai frumos sentiment.

A fost foarte stresantă perioada în care am scris cartea, a fost mortal, nu puteam să mă mai gândesc decât la carte și la felul în care ea va arăta la sfârșit. Începusem și clasa a opta și eu mă gândeam doar la momentul în care voi vedea cartea publicată. Voiam s-o țin în mână. Și am avut zeci de variante ale cărții. Și iată că după o perioadă lungă de timp o pot ține în mână.

A contat foarte mult sprijinul familiei mele, deși în anumite momente se mai supărau pe mine că stăteam să scriu până pe la 3 noaptea. Dar nu-mi dădeam seama când trecea timpul. Iar în zilele de vară, când era vacanță, nu mai țineam cont de nimic, lucram la un capitol, îl scriam, îl revizuiam o dată, de două ori, mă gândeam la ce mai pot adăuga. A fost copleșitor, dar au fost niște momente pe care n-o să le uit niciodată.

 Acum, privind în urmă, nu-mi dau seama cum am putut face asta, nu știu cum am avut atâta răbdare, pentru că, spre deosebire de ce încerc acum să fac, nu era atât de calculat totul. Parcă venea totul de la sine. Din ce mă gândisem eu inițial să scriu a rămas destul de puțin, pentru că povestea s-a scris de la sine. Îmi veneau ideile pe loc. Nu pot să explic… “, ne-a povestit Darius.

Cartea Copiii Aștrilor – O poveste Sunshade este un roman complet și complex. Cartea poate fi comandată online la Editura Neverland și este potrivită oricărei vârste. Pentru că Darius Gorcea nu scrie ca un copil, ci ca un scriitor adevărat, cu potențial uriaș. E un fenomen, dacă vreți, și tocmai din acest motiv, parcursul lui literar merită pe deplin să fie urmărit cu mare atenție.