În 1991, Rusia avea niște păreri foarte solide despre ce reprezintă ea în lume. Pentru că în majoritatea statelor foste membre ale fostei Uniuni Sovietice nu s-a condamnat niciodată comunismul, rușii au putut rămâne sub impresia că acest curent politic și de gândire a fost, de fapt, foarte bun.
Numai că din anii 90 oligarhii au început să se adape din resursele populației și astfel rușii de rând au început să sărăcească. Frustrarea lor nu s-a îndreptat, însă, împotriva oligarhilor care le tăiau din nivelul de trai, ci către entitățile pe care narativele statale încercau să le prezinte drept responsabile. NATO, UE și apropierea lor de granițele Rusiei au început să devină motive ale sărăciei și neputinței rusești.
Pe fondul acesta general s-a clădit Putin, ca lider. Pentru că el a promis rușilor refacerea gloriei de altădată. Și așa s-a construit această ideologie stranie, care pare mai curând o struțo-cămilă rezultată din apropierea comunismului de imperialism. Ideologia putinistă este, în fapt, un compozit între moharhism și comunism, iar el, personal, imită comportamentul unui monarh rus.
Iar un monarh, care este, prin definiție, un trimis al lui Dumnezeu pe pământ, nu poate transmite poporului decât concepte mărețe: un stat puternic, care face regulile pe arena internațională. Și pentru ruși, ideile astea mărețe devin, prin repetiție, mai importante decât drepturile omului și chiar mai importante decât propria bunăstare economică.
Războiul din Ucraina a dat nutreț acestei idei, iar pentru mulți dintre ruși, construcția Rusiei glorioase, care face regulile pe arena internațională, începea de aici. Aparatul de propagandă și-a făcut treaba exemplar, conturând identitatea unui dușman puternic (NATO), oferind argumente pentru vărsarea de sânge (“e război civil în Ucraina, ne luăm țara înapoi”), construind legitimitate (“avem un lider puternic, care nu se teme să scoată arma la nevoie, atunci când interesele ne sunt lezate”) și fluturând amenințarea (“arma nucleară”, “sfârșitul lumii”).
Dar după ce grupul Wagner, condus de Evgheni Prigojin, a încercat să demonstreze că Putin nu e chiar imabatabil și nu e nici pe departe un trimis al lui Dumnezeu pentru salvarea Rusiei, lucrurile au început să se complice pentru Putin. Chiar și cu eșecul operațiunii anunțate de Prigojin.
Va păstra Vladimir Putin puterea? – asta e întrebarea care se află acum pe buzele tuturor analiștilor de politică externă din lume. Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, spune că rebeliunea mercenarilor Wagner dezvăluie vulnerabilități noi pentru președintele Rusiei: „În urmă cu 16 luni, la începutul războiului din Ucraina, forțele ruse păreau pregătite să cuprindă Kievul, capitala Ucrainei, dar au fost respinse. Acum apără Moscova împotriva mercenarilor făcuți de Putin”. Și, departe de a fi doar ironică, remarca asta e foarte corectă.
Ce a demonstrat Putin poporului rus în aceste 16 luni? Cum se mai legitimează el în fața poporului rus după aceste 16 luni?
Revenind la evenimentul din weekend, care a ținut lumea cu ochii lipiți de televizoare, în timp ce mercenarii grupului Wagner înaintau spre Moscova, Putin a promis o pedeapsă dură pentru Evgheni Prigojin, șeful forței paramilitare care a luptat alături de armata Rusiei în Ucraina. Dar după ce Prigojin a pus capăt brusc rebeliunii, Kremlinul a promis că nu vor exista consecințe asupra celor care au organizat sau au făcut parte din acțiune.
Iar Prigojin a fost foarte liber în exprimare, criticile lui fiind auzite inclusiv de poporul rus, care acum știe că armata Rusiei a trimis tineri ruși pe front pentru a deveni carne de tun în Ucraina.
Kurt Volker, fostul ambasador al SUA la NATO, susține că Putin se confruntă cu o criză mai gravă decât oricare alta și criza aceasta este cu atât mai gravă pentru el, cu cât el singur i-a trasat liniile. A început un război în Ucraina, pe care nu e în stare să-l termine victorios, fapt ce pune semne de întrebare asupra puterii lui în rândul poporului rus, și a început un conflict deschis cu Prigojin.
Astfel „Putin nu și-a lăsat nicio ieșire. Atâta timp cât va fi la putere, va lupta. Și asta va ucide statul rus. Deci, aceasta înseamnă că înlăturarea sa de la putere devine inevitabilă dacă Rusia vrea să supraviețuiască ca stat”, a declarat Volker, reprezentantul special al SUA pentru negocierile cu Ucraina din 2017 până în 2019, pentru USA Today.
Simplul fapt că Prigojin a spus public că războiul a fost o greșeală care subminează Rusia din punct de vedere economic, politic și militar este uriaș. Pentru că verbalizarea acestei realități de către un personaj, desigur dubios, dar care a participat în mod direct la așa-zisa “operațiune specială”, este confirmarea pentru rușii de rând, dar și pentru unele grupuri de influență din Rusia, că Putin nu e chiar așa de puternic. Ba chiar că e slab…
Și simplul fapt că vorbele lui Prigojin au ajuns la publicul rus, fără ca acesta să aibă, momentan, nicio consecință de suportat, ba chiar primește garanția că nu va fi persecutat pentru rebeliune, înseamnă pentru mulți dintre ruși că Putin nu mai e ce-a fost. Iar fisurile din puterea lui încep să se vadă cu ochiul liber.
