Cronica unei morți anunțate: procesul pentru Făget

Lupta pentru protecția Făgetului și a pășunilor lui are mai multe direcții. Una a fost și este PUG Ciurila (despre care am povestit pe larg în episoadele anterioare)

A doua este procesul pentru protejarea Făgetului (1812/62/2023 pe rolul Tribunalului Brașov) intentat autorităților pentru niște acte de urbanism emise peste aria protejată în sine și peste habitate de interes conservativ care nu sunt cuprinse în aria protejată, dar pentru care s-a cerut protecție printr-o cerere de extindere a limitelor ROSCI0074 Făgetul Clujului Valea Morii și, separat, printr-o arie protejată nouă, Făget Sud – Colonia Făget de către subsemnata și Fundația ProPark. 

În aprilie 2023 am atacat în instanță, împreună cu Federația Coaliția Natura 2000, actele pe care le puteți vedea indicate cu locațiile vizate pe harta extrasă din schița PUG Ciurila avizată de Ministerul Dezvoltării în decembrie 2022. 

Cine sunt pârâții în proces: 

• Primăria și Consiliul Local Ciurila – UAT Ciurila
• Consiliul Județean Cluj – UAT Cluj 
• APM Cluj pentru avizul de mediu al PUG Ciurila
• ANANP Cluj – pentru avizul cu condiții deja încălcate ale PUG Ciurila
• DGASPC Cluj – ca beneficiar al PUZului celor 4 case sociale pe o parcelă care este 50 % peste aria protejată
• Trust Invest SA ca beneficiar al cartierului rezidential Sunrise, un complex planificat pe vreo 40 ha, cu aprox 300 de case, din care în primă fază au fost autorizate utilități (nu și stație de epurare sau canalizare, ci doar fose) pentru 18 case – AC374/2022, drum intern de 430 m – AC571/2022 pe un drum deja săpat ilegal din 2018 – CF 61945, reabilitarea drumului public de acces DC71 – HCL 19 / 2021 ”până la locul unde se vor construi imobile” (da, așa scrie), și 3 autorizații de construire locuinte, fiecare a câte 300 mp, AC619, AC620, AC621, cu fose, peste habitate protejate și locul de naștere și viață a unor specii protejate rare, în stare de conservare vulnerabilă sau chiar periclitată. 

Care sunt etapele procesului? 

Prima etapă a fost cea de judecare a suspendării actelor marcate cu roșu în imaginea de mai sus. 

De ce am cerut suspendarea lor? Pentru că, până la judecata de fond, efectul acestor acte ar fi distrugător pentru habitatele protejate. 

Și în cazul în care am câștiga etapa a doua, anularea acestor acte, paguba ar fi deja produsă și imposibil de reparat. Pentru că vorbim de specii de interes conservativ aflat în stare de conservare precară. 

De ce suspendare? Pentru că legea contenciosului administrativ prevede acest instrument tocmai pentru astfel de situații, pentru a preveni să fie prea târziu. 

Târziu este deja. 

A doua etapă va fi cea a judecății anulării acestor acte, pe fond. Primul termen este 24 octombrie 2023. Va dura mai mult, deci nu se mai poate vorbi de urgența protecției care ar fi putut avea loc prin suspendare. 

În prima etapă, cea a suspendării, instanța a decis și la fondul suspendării și în recurs, să respingă suspendarea actelor atacate. 

Deși HCL19/2021 are semne clare de nelegalitate, nu are indicatori tehnico-economici, nu are nici măcar distanța de drum care va fi reabilitată indicată, nu are indicii despre dacă e de 10-12 sau 16 m, NIMIC. În schimb are depozite mari de deșeuri din construcții pe marginea lui, lucru care dovedește cum va fi reabilitat și cam ce calitate o să aibă. O calitate care va fi îmbunătățită, cu siguranță, din bani publici, când alunecările de teren vor deveni un pericol… 

Acest act NU A FOST SUSPENDAT… 

Deși AC374 / 2022, pentru utilități, zice că se face un bazin de apă dedicat cartierului rezidential cu beneficiar Trust Invest, alimentat din bazinul principal al satului Sălicea, în prima fază pentru 18 case. Înainte ca restul satului, suplimentat prin noul PUG cu niște sute de hectare, nu are marcat pe harta PUGului un loc pentru un alt bazin, suplimentar. În condițiile în care legea urbanismului spune că extinderea de zone locuite se face doar acolo unde EXISTĂ DEJA UTILITĂȚI și rețeaua poate primi utilizatorii în plus. 

Canalizarea e prevăzută cu fose septice individuale, iar proiectul pentru cele 300 de case NU ARE ÎN PRIMA ETAPA inclusă stația de epurare. Atunci când va fi, aceasta este plasată ÎN habitat protejat…  

AC571/2022 dă autorizatie de construire unui drum intern, pe o distanță de 430 m. 

Lasă că drumul a fost construit deja, pe mult mai mult, încă din 2018, o dovedesc pozele din google earth… și fotografiile de la fața locului. 

AC619, AC620, AC621 sunt 3 autorizații de construire pentru 3 locuințe, fiecare de 300 mp. Primele din cele 18 din prima etapă a proiectului rezidential sunrise, beneficiar Trust Invest SA. Dezvoltare la bucată ca să fie eludate condițiile de avizare de mediu. Interesant, nu? Nu și pentru instanță. 

Când a fost discutat acest proiect? În 2006. Da, ați auzit bine, PUZ-ul care stă la baza acestor acte este din 2006. A fost el preluat în PUG Ciurila, cel nou aprobat? Nu. De ce? Nu știm. 

De ce nu au fost actualizate condițiile de urbanism din 2006 și de ce mai e valabil acest PUZ? Asta vom afla în etapa următoare a procesului. Deocamdată a fost imposibil. 

Ce zice instanța? Prima instanță nu zice nimic. respinge și nu motivează. 

De ce? Vom afla poate din motivarea hotărârii în recurs, care încă nu a fost comunicată. 

Ce concluzii tragem noi din această primă etapă? Și mai ales din felul în care s-a desfășurat? 

În România, justiția de mediu nu există în acest moment. Sau este foarte slăbită. 

Nu știm și ne e foarte greu să înțelegem și acceptăm de ce principiul precauției și al prevenției nu au avut temei și nici de ce paguba deja produsă (prin construirea ilegală a drumurilor și săpături în habitate rare, eroziuni deja pornite, iminența încălcării și disturbării habitatelor cu lucrările de construire, cu deșeuri din construcții, cu zgomot, cu praf, cu poluare) nu este considerată pagubă iminentă și caz bine justificat (cele două condiții invocate de lege a fi îndeplinite).  

Cert este că ce reiese din această decizie este că natura nu are un statut protejat juridic, nici măcar atunci când se cere protejarea ei cu arie sit Natura 2000 cu dovezi științifice, orice ar spune art 6 si 7 din OUG 57/2007. Este doar o resursă, din păcate. Care, odată ajunsă din domeniul public în privat, este la cheremul proprietarului… 

Articolul 6

Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepţia celor care privesc:

a) asigurarea securităţii naţionale;

b) asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor;

c) prevenirea unor catastrofe naturale.

Articolul 7

Regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de deţinător, iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cu alte dispoziţii legale în materie.

Miza mai mare a acestui proces în care, împreună cu FCN2000, încercam să salvăm niște plăntuțe, fluturași, amfibieni si copaci, este aceasta. 

Ca în numele naturii să vorbească cineva ÎNAINTE ca ea să moară folosită în scop imobiliar și economic privat. 

Poate că, în acest caz, va fi constientizare post mortem, nu știm încă. 

Dar mesajul nostru este acesta: în acest moment habitatele protejate din sudul Făgetului încă trăiesc. 

Dacă autorități corupte, sprijinite acum de o justiție care închide ochii la toate dovezile și la legislația europeană, decid, prin puterea lor, ca acolo nu e nimic de protejat, o fac în numele lor.

Nu în numele nostru.

Suspendarea actelor a fost respinsă. Urmează judecata pe fond pentru anulare. 

Sfârșitul nu e aici.

Vom lupta să aflăm adevărul despre cum a fost posibilă trecerea pășunii din public în privat, din teren agricol în intravilan și mai mult construibil, din teren limitrof unei arii protejate, cu regim de protecție inclus în planul de management specific și din zonă propusă spre protecție, în teren pe care nu se află nici o arie protejată și punct.  

Însă, protectia prioritară a habitatelor de interes conservativ nu a fost aplicată la un moment la care ea ar fi contat. 

Nici un principiu de preventie, prudenta, grija pentru natura nu a fost luat în considerare. 

Nu au fost respectate condițiile deja impuse. Un habitat de ariniș si unul de molinia au fost afectate. Deja. Cu dovezi. Instanța românească a decis că nu e urgent să suspende construcțiile și lucrările, nu e nici justificat, nici o pagubă iminentă la mijloc. În ciuda oricăror dovezi (fotografii, acte, studii științifice, legislație română și europeană invocată). 

Câteva dintre legile care au fost încălcate, în opinia noastră: 

• OUG 57/2007 privind protecția ariilor protejate, dar și a habitatelor de interes conservativ care se află ÎN AFARA ariilor protejate. 
• Legea mediului 195/2005 
• Legea urbanismului 350/2001 
• Planul de management al ariei protejate Făgetul Clujului – Valea Morii
• Directiva Europeană Habitate – Council Directive 92/43/EEC, of 21 May 1992, on the protection of natural habitats and wild fauna and flora
• Procedura de infringement pe arii protejate intentată României

Procedura / procedurile de infringement existente în acest moment împotriva României sunt confirmate de către DG environment cu privire la situația acestor habitate din sudul Făgetului. Răspunsul DG Environment la adresa noastră oficială este confirmarea legală.  

România nu își protejează habitatele rare nici în ariile protejate, nici în afara lor. Instanța nu a ținut cont de nimic din acestea. De ce? Nu știm. Vom vedea în motivarea deciziei de respingere a recursului. În prima instanță NU a motivat. Doar a respins. 

Zidul interpretării legii care există și este susținută de legislația europeană este opac. Nu vede cu 3 luni mai încolo, când o ”iarbă” ca Molinia sau ca Drosera poate să nu mai existe.

Cererea noastră de a suspenda actele care, prin producerea de efecte, ar pune in pericol habitate de interes conservativ, a fost respinsă și la recurs. Un fel de ”Nu ocupa linia”, al treilea telefon la 112, acum în varianta verde, Drosera cere ajutor. Nu ocupa linia. 

Ce mai putem face acum?

În primul rând să ne pregătim pentru ce va veni…

Cheltuieli de judecată pentru îndrăzneala de a cere drepturile naturii. În cazul în care vom pierde și în procesul în care justificăm absurditatea acestor cheltuieli. Pentru că în România, orice este posibil…  

11.900 (!!!) euro cerute de un investitor pentru că le am deranjat investiția, cerând justiției să verifice legalitatea și să pună în siguranță niște habitate protejate înainte ca ele sa fie afectate și mai mult decât au fost deja de lucrări ilegale.

Ce vom face noi mai departe: după ce vedem motivarea respingerii recursului, vom vedea ce modalități de contestare a deciziei mai există. 

Vom lupta. 

De ce vorbesc la plural? 

Pentru că nu sunt singură în această luptă. 

Federația Coaliția Natura 2000, prin Dan Trifu, a fost tot timpul alături de mine. 

Propark-Fundația pentru arii protejate e alături de noi și habitatele protejate. 

Acum sunt reprezentată probono de Cătălina Rădulescu, poate cel mai bun avocat de mediu din țară. 

Nicu Ștefănuță, europarlamentar al Verzilor, ne sprijină deja și ne-a ajutat enorm prin deschiderea de porți la Comisia Europeană. 

Agent Green e alături de noi. 

Și mai sunt oameni și asociații care ne sprijină pentru că Făgetul și pășunile lui încă sunt un simbol de verde pentru tot Clujul și Ardealul. 

Voi? 

Ce ați putea face este sa ne spuneți dacă si cum ne-ati susține în aceste eforturi. 

Dacă ați face-o înainte de a se decide dreptatea habitatelor în instanța românească. 

Ne-ați susține și financiar? 

Vă rog să ne spuneți ce ar avea sens pentru voi:  

1. Fundraising pentru expertiza extrajudiciară sau judiciară care cel mai probabil va fi necesară (în ciuda studiului științific existent)
2. Fundraising pentru cheltuielile de judecată cerute de trust invest, singurii care s au aparat în acest proces în care pârâți sunt alte 5 instituții ale statului… și care au cerut o sumă exorbitantă ca cheltuieli de judecată. 

Lăsați-ne, vă rog, un răspuns în poll-ul de aici: https://forms.gle/F1eTXxBoLCEXQFCk6

Chiar dacă, prin aprobarea PUG Ciurila și înfrângerea din etapa suspendării în dosarul Făget pare că Făgetului i s-a pus în față un capăt de drum, eu cred cu tot sufletul că avem în față un maraton. 

Un maraton greu, cu etape și efort imens. Nu știm unde e capătul. Cu siguranță nu aici, nu acum.  

Ne-am bucura ca la capătul acela din viitor să mai avem Făgetul, pădurea și pășunile Făgetului, fluturașii și plantele lor rare. Sau măcar câteva dintre ele. Dar nu știm asta acum. 

Ce vă pot promite este că povestea lui va fi scrisă și spusă. Că eu și cei câțiva curajoși de lângă mine vom sta pe marginea gropii ăsteia să spunem povestea Făgetului care moare, ca să onorăm comoara care ACUM E Făgetul Fermecat cu pădurea, pășunile și mlaștinile lui cu tot. 

• Va urma –