marți, martie 19, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăEditorialStomatologul Gina Obădan: “Mereu am pus relația interumană mai presus de partea...

Stomatologul Gina Obădan: “Mereu am pus relația interumană mai presus de partea financiară”

Gina Obădan este stomatolog de peste douăzeci de ani. A plecat de jos, cu credite bancare, înființând un cabinet stomatologic într-o comună din județul Teleorman și a reușit, împreună cu soțul ei, Florin Obădan, să construiască una cele mai moderne clinici  stomatologice din sudul României. Astăzi, privind retrospectiv, poate trage niște concluzii legate de profilul pacientului român care trece pragul unui cabinet stomatologic, mai ales că, prin felul în care este ea formată, relația cu omul în stomatologie are un rol esențial în performanță. Gina Obădan este genul acela de stomatolog care înțelege frica pacientului și care știe s-o combată, prin informarea lui în legătură cu actul medical.

Fiind cealaltă “jumătate” a clinicii Implant Consult, Gina Obădan își ia rolul foarte în serios și muncește, alături de colegii ei, de la prima oră a zilei până seara târziu. Crede în echipa ei și în felul în care ea poate deveni performantă prin colaborare și pregătire constantă. Iar eforturile acestea au dat roade, nu neapărat financiare, cât sufletești, pentru că stomatologul Gina Obădan își amintește mereu de pacienții ei care au considerat-o mai mult decât un doctor al afecțiunilor dentare, ci un doctor de suflet.

INVESTIGATORIA: Cum ați început să fiți interesată de această ramură a medicinei, de stomatologie…

Gina Obădan: Da, a fost o decizie într-adevăr interesantă. Toată copilăria mea mi-am dorit să devin medic, jucând chiar în piese de teatru pe la grădiniță rolul de medic. Aveam un respect deosebit pentru oamenii în halate albe și a rămas obsesia asta până la terminarea liceului, când am decis să dau admitere la medicină, spre disperarea părinților mei, care se rugau cu cerul și cu pământul să dau admitere la Stomatologie. Era mai puțină concurență, erau trei și jumătate pe loc în comparație cu medicina erau șase în anul în care am dat eu admitere.  Și am zis: “Nu! Eu vreau medicină! Este viața mea, cariera mea”.  M-au lăsat în pace. Am fost admisă la facultatea de medicină, iar după un an de medicină generală îmi am dat seama că nu era ce trebuie. Uitându-mă retrospectiv acum, după un an de zile nu știi nimic. Primii trei ani sunt anii pre-clinici în care înveți informații informații plictisitoare și greu de digerat de cele mai multe ori și nu te regăsești în nimic, dar trebuie să trecem prin ele. Cert este că după primul an de medicină generală am hotărât să fac switch-ul cu stomatologia, pentru că mi-am ascultat părinții în cele din urmă când îmi spuneau: “Uite, poți să îți faci un cabinet, poți să te realizezi mai repede, aici trebuie să stai în spitale, să depinzi de șeful de secție”  Am luat decizia să mă îndrept către Stomatologie. Mi-a fost cumplit de greu în anul doi de stomatologie, țin minte că în prima sesiune am avut 11 examene. Am zis inițial că nu pot să merg la toate, pentru că erau examene de diferență de specialitate, de morfologie dentară, mă rog, lucruri specifice stomatologiei, și datorită soțului meu, care a zis: “Nu, mergi la toate! Te ajut eu!”, am reușit să trec cu bine și să depășesc această perioadă în care a trebuit să dau examene de diferență. Apoi am terminat facultatea de stomatologie. Eu nu am avut experiențe personale ca și pacient în cabinete stomatologice, am avut norocul să am niște dinți sănătoși, deci nu știam foarte bine experiențele pe care le aveau pacienții în acea perioadă la stomatologie, dar nu o să uit niciodată că mi-am propus ca în această meserie să fiu diferită de ceilalți. Destinul, norocul, habar nu am ce a fost și faptul eu și soțul meu am făcut echipă încă de atunci, ne-am căsătorit în facultate, am pornit împreună pe acest drum și suntem amândoi obsedați de performanță și de specializări. După terminarea Facultății mi-am dorit să lucrez într-un centru mare. Pentru noi a fost un pic altfel decât îmi doream eu, pentru că noi am început la Mavrodin. Pentru mine a fost o retrogradare, foarte greu de suportat.

I: Dar cum funcționează relația cu soțul dumneavoastră, împletită și pe plan personal, și pe plan profesional?

Și bine, și rău…. Suntem doi oameni cu aceeași pregătire până la un punct, pentru că de ceva timp drumurile noastre pe linia specializării profesionale s-au separat, el specializându-se în implantologie. Mie nu-mi place partea chirurgicală absolut deloc. În cazul nostru este și bine, și rău să fii în aceeași branșă. Suntem două persoane cu personalități puternice, cu idei multe, întotdeauna dezbaterile noastre sunt aprinse. Fiecare vine cu argumentele lui și este extrem de combativ, dar ne completăm și ne întrebăm, mai ales în ultimul timp, pentru că fiecare s-a specializat pe bucățica lui. Ne întrebăm și ne completăm reciproc și rezolvăm cazuri împreună.

I: Sunt, deci, situații în care colaborați profesional pe cazuri punctuale?

Da, sunt foarte multe situații. Noi am terminat stomatologie generală, adică puteam să facem de toate în gura unui om. În timp, tehnologia și materialele au evoluat atât de mult, încât acum trebuie să te specializezi pe un segment și să te documentezi foarte mult pentru a face lucruri de calitate. Pentru noi e bine, întotdeauna avem ceva de discutat, întotdeauna ne-am dorit să mergem la congrese de calitate, și naționale și internaționale, unde să întâlnim colegi noi cu care să schimbăm impresii, pe care să întrebăm modul în care se raportează ei la anumite situații. Frustrarea mea personală în domeniul ăsta este că niciodată nu o să pot să ajut atât de mult pe cât îmi doresc, și mă refer mai ales la categoriile defavorizate. Există cabinete în contract cu casele de asigurări, unde plafoanele sunt extrem de mici, sunt cabinete care își termină aceste plafoane în două – trei zile și după aceea nu mai pot să ajute pacienții. Incredibil că nu se acordă nici un pic de importanță prevenției și sănătății orale în general al pacienților, dar asta este țara în care trăim…

I: Apropo de țara în care trăim, românii nu prea acordă atenție igienei orale. Și pentru că ați spus de Mavrodin, sigur ați avut parte acolo de categorii defavorizate de pacienți. Ulterior, ați schimbat tipul de client, dar la început, cum ați perceput clienții, cum gestionați relația cu oamenii ăștia care nu aveau bani sau care ajungeau la cabinet doar când era vorba de o urgență stomatologică?

Gina Obădan, stomatolog
Gina Obădan

A fost foarte greu, pentru că, în primul rând, noi înșine am avut un start greoi. Noi nu am plecat de la 0, am plecat pe minus, cu niște credite bancare. Ajungând la Mavrodin, am lucrat într-un spațiu care nu era propice desfășurării activității noastre și a trebuit să investim acolo și să-l aducem la un anumit nivel de igienă și de dotare pentru a putea funcționa. Țin minte când a venit reprezentantul Direcției de Sănătate Publică pentru o autorizare și a văzut cum arată acel cabinet, a zis “Fraților, ce ați făcut aici? Sunt cabinete din oraș care nu arată așa bine ca al vostru!” La Mavrodin, așa cum vă spuneam, pentru mine a fost un fel de retrogradare. Simțeam că nu pentru asta am făcut facultatea. Stăteam și așteptam pacienții să vină, pacienți care veneau preponderent pentru extracții, veneau numai în urgență, numai atunci când epuizaseră toate metodele de a combate durerea, de la țuică la pastile sau extracții eșuate făcute pe genunchi de nu știu ce domn de acolo. Am deschis la Mavrodin în februarie, eu n-am rezistat decât până în mai, când i-am spus soțului meu că nu pentru asta am învățat, că eu vreau să lucrez în alte condiții și să-i ajut pe oameni să arate altfel, să fac ceva care să conteze pentru ei. Așa am ajuns în cabinetul doctorului Zahiu, pe care îl cunoșteam de dinainte și la care am îndrăznit să merg și să îl întreb dacă nu cumva are de închiriat una dintre sălile pe care le  avea nefuncționale în momentul acela. Surpriza a fost să răspundă afirmativ. Inițial, am plecat eu și am lucrat în contra-tură cu doctoral Zahiu, după care, la două luni, am mutat cu totul cabinetul de la Mavrodin la Alexandria. După ce ne-am mutat de acolo, la Alexandria am avut mai mulți pacienți de la Mavrodin decât aveam când lucram acolo.

I: Cum gestionați relația cu pacienții vulnerabili din punct de vedere financiar?

Este o luptă. Am avut pacienți de acest fel și încă avem. Întotdeauna, ce mi-a displăcut mie în experiența profesională de până acum a fost faptul că sunt foarte puține cazuri în care pacientul îți spune să faci tot ce consideri tu că trebuie făcut, dar în majoritatea cazurilor a trebuit să facem compromisuri, pentru că pacienții veneau pentru o anumită problemă și chiar dacă încercam să le explicăm că problema nu se rezolvă doar în zona unde cred ei că au probleme, suntem suspectați că dorim să luăm bani în plus. E foarte greu. Regretul meu este că poate trebuia să mă străduiesc mai mult să explic mai bine.

I: Nu credeți că ține, totuși, de educația populației?

Ține de educație. Îmi place foarte mult să comunic cu oamenii, îmi plac pacienții care vin și mă întreabă și mă iscodesc, care îmi pun tot felul de întrebări tehnice, îmi place că oamenii vor să știe. Bineînțeles că sunt și persoane care citesc anumite lucruri și cred că știu ce trebuie să li se facă și vin și ne dau indicații.

I: Frica nu este și ea un impediment în desfășurarea unei bune relații între stomatolog și pacientul lui, pentru că frica de dentist este una dintre cele mai frecvente frici din lume?

Frica poate fi un impediment, dar cumva, eu am reușit să gestionez și să reduc acest sentiment  de neliniște și de frică al pacienților mei. Sunt foarte multe amintiri care îmi vin acum în minte, legate de reacția pacienților mei, care m-au făcut să mă perfecționez și mai mult și să îmi placă ceea ce fac. Spunea acum 15 ani, dacă nu mai mult, o pacientă de la Turnu Măgurele care venea de plăcere efectiv, o liniștea faptul că vorbea cu mine. Și mi-a spus atunci că pentru ea, eu nu sunt doar un doctor de dinți, ci și un doctor de suflet. Mi-am dat seama pe parcurs că reușesc cumva să ajung în sufletul pacienților mei și să-i calmez. Am pacienți care, în fiecare an, de ziua mea, îmi trimit mesaje și nu m-au uitat. Am pus relația interumană mai presus de partea financiară. Am pierdut foarte mult și o să mai pierdem probabil pe linie financiară, pentru că ne dorim ca oamenii să fie mulțumiți și să ne recomande mai departe. Noi 15 ani de zile am funcționat fără nicio reclamă, ci numai pe recomandări din om în om… Și ideea acestei clinici a venit tot din dorința de a le oferi pacienților noștri un alt mod de abordare, un alt confort față de cabinetele celelalte. Și da, facem compromisuri pentru pacienții noștri, dar încercăm să facem un compromis echitabil între funcțional și dorința pacientului. Informarea pacienților, însă, e cel mai important lucru. Nu de alta, dar eu întotdeauna m-am pus în locul pacientului și îmi cântăresc foarte mult cuvintele atunci când explic. De aceea îi încurajez să întrebe, pentru că e mai bine să-și clarifice noțiunile și termenii, pentru a ști ce primesc. I-am învățat că aibă pretenții pentru sumele de bani pe care le plătesc la noi. Dacă îi nemulțumește ceva, ei trebuie să spună, pentru că voi face tot posibilul să fie totul în regulă la final.

I: Cum funcționează echipa Implant Consult?

Oamenii fac ca afacerea să funcționeze. De la început, de când am acceptat studenți în practică, i-am asigurat de toată colaborarea noastră. Pregătirea noastră profesională n-am ținut-o doar pentru noi. Ar fi fost inutil și s-ar pierde foarte mult dacă un om care știe ceva nu le împărtășește și altora. Ne-am lovit de situații de genul acesta cu profesori celebri, extraordinar de buni, care nu-și învață colegii absolut nimic, de teamă să nu le ia locul, să nu le ocupe funcția. Mi se pare cea mai mare pierdere… Pentru că tot ce știe omul acela moare odată cu el. Și atunci, colegii de care ne-am înconjurat au știut de la început asta. Pe de altă parte, suntem foarte stricți și duri, pentru că nu acceptăm să nu se cunoască diferite noțiuni. Întotdeauna i-am încurajat să se documenteze și să întrebe. Pentru că, dacă întreb pe unul dintre ei: “De ce-ai făcut asta?”, nu suport să mi se răspundă: “Nu știu!”. Dacă nu știi, nu faci. E simplu. Dacă nu știi, nu ai dreptul să te apropii de pacient. Și atunci, cei din echipa noastră au învățat să facă lucrurile pe care le stăpânesc, întreabă atunci când au dubii, avem ședințe cu regularitate pe diferite teme de dezbatere, cu anumite cazuri pe care le discutăm. Dar încercăm să fim mereu în conexiune între noi și apoi cu pacienții. Pentru că suntem oameni și tratăm oameni, nu vreau să ne dezumanizăm. Și am încercat cel puțin în zona aceasta de clinică privată să oferim altceva, pentru că oamenii trebuie să fie, totuși, relaxați. Sunt o grămadă de alte surse de stres în viața cotidiană decât mersul la stomatolog.

 

 

Carmen Dumitrescu
Carmen Dumitrescu
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare