De la începerea războiului din Ucraina, demnitarii români nu s-au dovedit a fi atât de interesați de masacrul de acolo, pentru a vizita acele locuri și pentru a vedea ororile lăsate în urma lor de soldații ruși. Europarlamentarul român Vlad Gheorghe este una dintre excepții, el plecând de mai multe ori în Ucraina pentru a duce ajutoare oamenilor. Recent, el a fost într-o vizită oficială și a văzut situația în teren chiar în zone de conflict, precum Irpin, Bucha și Kiev.
Experiența trăită acolo a fost una extrem de puternică și Vlad Gheorghe a vorbit despre ea în exclusivitate pentru INVESTIGATORIA, în cadrul unui interviu, pe care îl puteți urmări integral AICI.
La fel ca și alți oameni care au ajuns în Ucraina în această perioadă, europarlamentarul punctează, dincolo de experiența călătoriei și contactului cu echipamentul de protecție, spiritul puternic al ucrainenilor și felul în care ei se raportează la trauma lor colectivă ca la un pas obligatoriu pentru a obține victoria.
“Drumul pentru noi a durat 24 de ore. De când am plecat și până am ajuns în Kiev au trecut 24 de ore. Ăsta e un timp suficient de lung, în care te obișnuiești cu presiunea, cu armele din jurul tău, cu echipamentul de protecție, care cântărește 30, 35 de kilograme, deci lucrurile sunt foarte serioase. Când ne-am întors în România a fost deja foarte ciudat, pentru că deja ne setasem pe acea încordare. Nu poți să dormi, ești foarte atent la orice zgomot. Și îți dai seama că, dacă tu, mergând așa, o dată, îți imaginezi cum sunt oamenii care stau acolo.
Mai e puțin și se fac două luni de război… Astea sunt sentimentele care îți rămân și, bineînțeles, vezi determinarea oamenilor. Am văzut femei-militar, extrem de serioase și extrem de dure, adică nu era nicio diferență între ele și colegii lor bărbați. Repet, foarte determinați ucrainenii, foarte convinși că vor câștiga, dar în același timp, niște oameni care sunt, de peste 40 de zile în război, care trăiesc nedormiți, cu gândul la rudele lor, care cine știe pe unde sunt. Unii au rude în zonele care nu pot fi evacuate, alții au rude plecate în România. Deci aceste lucruri rămân cu tine. Am văzut Irpin, care e o suburbie a Kievului, ca un fel de Pipera a Bucureștiului, total distrusă. Structurile clădirilor au rămas, dar în rest nu mai e nimic.”, își amintește Vlad Gheorghe.
Dar cel mai greu de povestit e amintirea gropilor comune, în care victimele civile ale războiului au fost aruncate. La Bucha, masacrul a atins limite greu de imaginat pentru mulți dintre noi, iar Vlad Gheorghe ne povestește despre o groapă comună din care, într-o singură zi, s-au scos 18 trupuri, majoritatea de copii și de femei. O groapă comună situată în spatele unei biserici ortodoxe de cartier. Dar îl lăsăm pe Vlad Gheorghe să ne spună totul:
“Vizita noastră a avut o componentă oficială la Parlament, la Rada, unde am semnat o declarație, am dat acel mesaj politic, ne-am văzut cu colegii și ne-a întâmpinat președintele Parlamentului. Apoi am fost la Irpin, această suburbia cu construcții noi, cu blocuri noi, cu niște zone care arătau foarte bine înainte de război și care acum erau complet distruse. Și ultima parte a vizitei noastre a fost la Bucha, unde am văzut o groapă comună, se scoseseră în acea zi 18 cadavre, în mare parte, femei și copii, legați la mâini și la picioare, fie executați prin împușcare, fie cu urme de lovituri cauzatoare de moarte. Știu cum sună aceste lucruri, dar trebuie spuse!
Nu am făcut poze care să aducă atingere demnității persoanelor, dar am făcut poze în jur și o să spunem, o să povestim, pentru ca lumea să știe ce s-a întâmplat acolo. Ucrainienii spuneau că este doar prima parte a operațiunii și deshumările merg încet, pentru că se fac cu procurori, cu experți internaționali, tocmai pentru a se documenta ceea ce sunt, fără îndoială, crime de război. Și ei estimează că în acea groapă comună, doar în acea groapă comună sunt câteva sute de civili. În Bucha, statistic, unul din zece locuitori a fost fie omorât, fie rănit grav. O zecime din civilii din Bucha fie și-au pierdut viața, fie au fost răniți grav. Iar acea groapă comună este în spatele unei biserici de cartier. E oribil, nu se poate descrie în cuvinte ce s-a întâmplat acolo. ”
