Cred că singura dată când am dat ”șpagă” a fost atunci când, șofer fiind, am încălcat evident o regulă de circulație. Grăbindu-mă spre un eveniment, nu am acordat prioritate unui pieton care dorea să treacă strada prin locul marcat în acest sens. Un polițist aflat în acea intersecție m-a tras pe dreapta, mi-a atras atenția asupra contravenției pe care tocmai o făcusem și mi-a spus că trebuie să-mi suspende dreptul de conduce autovehicule pentru o perioadă. Atunci am făcut ceea ce am auzit că trebuie să fac, respectiv am căutat scuze și i-am zis că ”ne putem înțelege și altfel”. Ofițerul de poliție mi-a spus că ei sunt doi în echipaj, eu am zis că rezolv, și cu 500 de lei dați ”de-o bere” mi-am păstrat permisul. Atunci mi-am zis că ”mi-a mers” și că totul e bine când se termină cu bine….
Ajuns acasă cu permisul în buzunar, mi-am dat seama că nu e ok deloc și că gestul meu a pus în pericol viața acelui pieton. Și că, poate, pietonul respectiv avea familie care ar fi suferit teribil dacă se întâmpla ceva cu el din cauza ”grabei” mele. Și că, oricum, am pierdut mai mult timp tocmindu-mă cu ofițerul de poliție decât dacă aș fi acordat prioritatea, așa cum trebuia. Peste toate, m-a bântuit imaginea mea tocmindu-mă să scap efectele unei chestii pe care știam clar că am făcut-o greșit. Nu în ultimul rând m-am ofticat că am dat 500 de lei munciți din greu pentru o prostie. Și mi-a fost rușine de mine….De atunci am decis să-mi corectez comportamentul și, dacă voi mai greși, să-mi asum efectele faptelor mele.
Am mai fost oprit în trafic, și chiar am avut permisul suspendat de vreo două ori. Niciodată nu am mai comentat, ba chiar ultima dată am declinat oferta unui ofițer de poliție, venită ca urmare a faptului că m-a recunoscut, să scap doar cu un avertisment pentru că am depășit pe linie continuă. Nu pusesem pe absolut nimeni în pericol însă am știu clar ce fac. Așa că i-am întins permisul rugându-l să aplice legea. Perioada aia în care am fost doar pieton a fost necesară pentru a înțelege efectele deciziilor mele și să-mi asum un comportament corect. Ceea ce sper că acum am….
Decizia din cazul Colectiv a fost o decizie în care noi toți ar trebui să ne simțim condamnați de instanță. Popescu Piedone, pompierii și proprietarii acelui club au făcut ceea ce noi am fost învățați să facem atunci când încălcam regulile, cu știință sau fără, și anume ”să ne înțelegem” cu reprezentanții autoritatea să închidă ochii. În mentalul colectiv, a da ”șpagă” nu este văzut ca o infracțiune, ci mai degrabă ca o dovadă a faptului că tu ești ceva mai șmecher decât toți ceilalți și că ai puterea, dată de bani și poziție, de-a face ca regulile să nu fie aplicate.
Primitul șpăgii te transformă în ”atotputernicul” care poate face apa vin sau îți conferă un statul de superior în fața celui care, vulnerabil fiind pentru că a greșit, se milogește de tine. Mulți dintre cei care vor citi aceste rânduri s-au aflat de-a parte sau de alta acestui proces complicat, și complex, de negocierii a ”atenției” care să-l facă pe reprezentatul autorității să închidă ochii, și mai toți au experimentat aceste trăiri. Foarte puțini dintre noi ne-am gândit la consecințele care pot să apară din cauza faptului că, în favoarea noastră, regulile au fost încălcate, fiind convinși că nouă nu ni se poate întâmplă nimic rău. Totuși, uneori se poate, și cazul Colectiv ne-a arătat, în cea mai dramatică formă, efectele corupției.
Închipuiți-vă că, în acest caz, cei care astăzi sunt în pușcărie nu ar fi închis ochii. Pentru ”o friptură și o sticlă de vin”, zeci de oameni sunt acum în pământ, sute de alți tineri se chinuie pentru viața lor și alte mii de oameni, membri ai familiilor victimelor, suferă. În plus, suferă și familiile celor care au fost condamnați. A meritat? Merită să continuăm să facem asta? E ok să alegem calea ușoară, individuală și egoistă punând totul pe ”speranța că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău”?
Decizia justiției de ieri a fost, din punctul meu de vedere, menită să ne facă să vedem fața hâdă a corupției endemice pe care foarte mulți dintre noi o întreținem. La baza acestei stări de fapt stă răul suprem, și anume nepăsarea.
Nu mă bucur de răul nimănui, și nu cred că ceea ce s-a întâmplat la Colectiv, cu tot cu procesul în care au fost judecați cei care au fost considerați responsabili, va schimba ceva în modul nostru de a face lucrurile. Pentru că indiferent de ce se întâmplă cu cei din jur, parte dintre noi ne considerăm mult mai deștepți decât cei care au pățit-o!
În timp ce scriam aceste rânduri a apărut știrea că dl Sorin Oprescu a fost condamnat definitiv la peste 10 de ani de închisoare.
