Attila Szabo este multiplu campion mondial la lupte. S-a născut în județul Covasna și a petrecut o perioadă timp într-o casă de copii din Ploiești. Cumva, a învățat de mic forța lecțiilor mari. Și le-a făcut întotdeauna față. Are aproximativ 30 de competiții în palmares și zeci de medalii de aur. Cele mai recente au fost obținute la Campionatul Mondial de Lupte Libere și Greco Romane, care a avut loc la Varșovia în a doua parte a lunii iunie.
S-a învățat de foarte tânăr cu greutățile și a înțeles prea devreme că e pe cont propriu. Așa că a luptat în toate felurile, iar drumul către competițiile internaționale au devenit, pe parcurs, ceva natural.
Și astăzi povestește cât de periculoasă e foamea și cât de mare e forța ei. Pe parcurs, însă, lucrurile s-au îndreptat pentru el, și-a dezvoltat o afacere proprie în agricultură, și-a construit o familie a lui și a continuat să puncteze medalie după medalie. Însă chiar și azi spune cu mare deschidere că luptele au fost pentru el o necesitate. Și în această necesitate și-a găsit mereu puterea de a continua să se ridice.
„Eram solid de pe atunci, tata mă pusese la muncă în copilărie, la muncă grea, așa că aveam o constituție robustă încă de la vremea aceea. Acolo, la casa de copii, am învățat adevărata lege a junglei. Din 4oo de copii, câți am fost acolo, numai 3 au ajuns oameni. Restul sunt pușcăriași acum. Acolo am învățat să supraviețuiesc. Tot acolo am fost sfătuit de niște copii mai mari să merg să fac sport, că aveam calitățile necesare. Mi-au zis să merg la Ploiești la un stadion într-o vară. Acolo se făceau lupte. Mi-a plăcut ideea de a învăța să mă apăr. A venit la mine antrenorul și mi-a spus să vin acolo să vorbească ceva cu mine. M-a primit în sală, a oprit copiii și le-a spus că au un nou coleg, apoi m-a dus la vestiar, mi-a dat teniși noi, plângeam, nu îmi venea să cred. Eu mă bucuram de adidași și trening, mă uitam la mine în oglindă și nu îmi venea să cred. El a văzut în mine un potențial din prima. De fapt, mi-a și zis după multă vreme, când deja câștigam competiții, că el a văzut în mine ce trebuie pentru a reuși. Avea ochi. În șase luni de zile am ajuns campion național, pe vremea când în România chiar se făceau lupte.”, ne povestea Attila Szabo, privind în trecutul lui.
A fost timp de 12 ani consecutivi numărul 1, însă pe vremea comunismului, din cauza numelui său, nu a putut participa la competiții internaționale, așa că o vreme a lucrat în Ungaria și apoi în Germania, după care a revenit în România.
Timpul a trecut, iar Attila Szabo nu a renunțat la sport. Se pregătește în fiecare zi și încearcă să-și învingă limitele de fiecare dată, cucerind în continuare medalie după medalie în cadrul campionatelor mondiale: 2013 – Sarajevo – argint și bronz, 2014 – Belgrad – 2 medalii de bronz, 2015 – Atena – 2 medalii de aur (2015 este anul în care a devenit dublu campion mondial), 2016 – aur în Finlanda, la Seinajoki, și bronz în Polonia, la Walbrzych, 2017 – Plovdiv – Bulgaria aur și argint, 2018 – bronz în Macedonia și argint la Perm (Rusia). Luna aceasta s-a întors din Polonia cu alte două medalii de aur.
În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate publicației INVESTIGATORIA, Attila Szabo ne-a împărtășit atât lecțiile pe care singur le-a învățat, cât și cea mai recentă experiență a victoriei de la Varșovia, de unde a plecat extrem de impresionat de puterea și de forța luptătorilor ucraineni, despre care spune că sunt la fel de luptători și pe saltea.
Urmăriți întregul interviu acordat nouă de Attila Szabo AICI
