În ultimele luni, am participat la patru dezbateri publice pe propunerile de legi ale educației: două organizate de coaliția ”O voce pentru educație”, una organizată de PNL București și una organizată de Partida Romilor Pro-Europa. Pe scurt, o să explic ce și cum s-a întâmplat la fiecare dintre ele.
Cele două dezbateri organizate de ”O voce pentru educație” înainte de lansarea propunerilor în spațiul public mi-au părut, mai degrabă, croite pentru a întări imaginea conducerii Ministerului Educației. Realizate într-un stil de ”American show” întâlnirile în cauză nu au oferit, din punctul meu de vedere, nimic consistent.
La ambele întâlniri la care am participat, ministrul Cîmpeanu a vorbit câte o oră și, după, a răspuns la câteva întrebări venite din partea participanților. Nicio dezbatere reală pe idei, nicio consultare, chiar dacă în sală eram peste o sută de experți și reprezentanți ai mediului de afaceri interesați de educație. La a doua întâlnire mi-am exprimat opinia, într-un cerc restrâns, că ceea ce se întâmplă aduce un deserviciu ideii de consultare publică. La câteva zile după, domnul Dragoș Anastasiu m-a sunat rugându-mă să îi spun cum cred eu că ar trebui să se facă. I-am spus despre nevoia de a construi viziuni, de a crea un grup de lucru cu experți, de a dezvolta un document care să ofere perspective la documentul care va fi lansat în dezbatere publică de Minister și despre nevoie de a oferi o critică constructivă ministerului și nicidecum de ”a-i cânta în strună”. Dl Anastasiu mi-a zis că înțelege argumentele mele și m-a rugat să continui să ajut demersul ”O voce”. De atunci nu am mai fost chemat la nicio întâlnire a coaliției ”O voce pentru Educație”.
La PNL București a fost cam la fel. Domnul Ministru Cîmpeanu a vorbit o oră prezentând legea, chiar dacă întâlnirea era programată pentru două ore și în panel erau alți opt experți recunoscuți în domeniul educației. Orice intervenție/idee venită din partea participanților la acea discuție a fost întreruptă de domnul Ministru, contrazisă, bagatelizată, ba chiar ironizată.
La prima mea intervenție am fost întrerupt de patru ori. La a doua intervenție, după a doua întrerupere am cerut respectuos să fiu lăsat să-mi termin ideea, reamintindu-i domnului ministru că o dezbatere publică presupune că fiecare parte este încurajată să-și expună opiniile într-un cadru bazat pe respect și că modul în care dialogăm poate să pară o confruntare și nicidecum o dezbatere. L-am asigurat că nu sunt împotriva domniei sale și că faptul că am niște idei care sunt în dezacord cu măsurile din propunerile legislative (oferind și soluții) nu ar trebui să mă transforme în inamic. Poziții relativ similare au avut toți ceilalți participanți.
Imediat după, în presă a apărut ideea că după acea întâlnire domnul Ministru a acuzat organizatorii de ”rea-voință”. Mai mult chiar, ieri am citit în Edupedu că s-a solicitat ”mazilirea” șefei din comisia pentru educație din Senat care a participat la organizarea acelui eveniment. Tot ieri, pe ”surse” mi s-a adus la cunoștintă că acum sunt văzut ca un mare critic al domnului Cîmpeanu și al legilor educației.
Refuz să cred că domnul Cimpeanu poate gândi că niște opinii pe care le am pe niște propuneri de politici publică au vreo legătură cu persoana care a promovat acele idei. Refuz să cred că PNL-ul a ajuns să susțină debarcarea unor oameni, care, folosindu-și expertiza profesională, oferă perspective de lucru în perioada unui proces de dezbatere publică. Nu vreau să cred că dezbaterea publică nu înseamnă pentru PNL dezbatere, ci laudatio.
Cea de-a patra dezbatere a beneficiat de prezența d-lui Secretar de Stat Sorin Ion și d-lui Subsecretar de Stat Marian Daragiu. Acolo, cel puțin în ora în care am putut să particip, am avut parte de o dezbatere așezată, pe argumente, cu schimb de idei și încercări de a găsi soluții comune la provocări reale ale sistemului.
Concluziile le trageți fiecare dintre dumneavoastră și după ce ați urmărit și alte discuții care au avut loc în perioada de dezbatere publică. Din punctul meu de vedere, mai toate au semănat cu ceea ce am prezentat la primele două puncte și foarte puține cu ceea ce am experimentat la ultima întâlnire.
Susțin ideea de a nu promulga niște legi care au darul de a antagoniza și mai mult o societate deja antagonizată. Subliniez nevoia de a ne înconjura de oameni mai deștepti decât noi și de a susține un dialog real parte a unei dezbateri consolidate. De asemenea, nu cred ca schimbarea ”șefilor” va aduce ceva bun, ci mai degrabă sistemul de elaborare al politicilor publice trebuie schimbat.
Dacă Ministerul va continua cu aceste legi, în forma actuală, nimic bun nu se anunță….
