Doar câteva procente din populația generală a României donează sânge în mod recurent, iar criza de sânge este uriașă. Operații sunt puse în așteptare și mii de oameni își pierd viața pentru că nu au sângele necesar pentru a depăși momente cruciale. Schimbarea mentalității, dar și informarea constantă cu privire la un gest simplu, dar care poate salva până la trei vieți, este esențială într-un astfel de context.
Iar Andi face asta pe cont propriu de ani întregi. Merge în școli, organizează evenimente, își mobilizează prietenii și se luptă pentru o cauză mai mare decât el. L-am întrebat de ce nu lasă statul să facă toate aceste lucruri și Andi ne-a explicat simplu: “Oamenii mor în România din cauza latenței statului”. Și atunci responsabilitatea individuală devine copleșitoare. Așa că trebuie s-o împărțim între noi, pentru ca ea să fie mai ușor de dus. Tocmai de aceea, am purtat un dialog greu cu Andi Cârlan, încercând să aflăm de la el cum se vede sistemul medical din România prin ochii unui om care a trăit și a simțit mai multe decât noi, ceilalți. Răspunsurile lui pot fi un stimul suficient pentru a ne implica mai mult, la rândul nostru.
INVESTIGATORIA: Cum ai ajuns tu să conștientizezi importanța donării de sânge?
Andi Cârlan: Eu am început să donez sânge după Colectiv, că atunci m-a sensibilizat tare ce s-a întâmplat. Am fost coleg de facultate cu cineva care a murit acolo și asta m-a dat peste cap foarte tare. Acela a fost momentul în care am luat contact cu zona aceasta a transfuziilor de sânge. După care mi-am făcut un obicei din asta, devenind astfel un donator recurent și am început să înțeleg mai bine și nevoia de sânge, și criza din sistem. Atunci am conștientizat că dacă oamenii sănătoși ca mine la vremea respectivă și-ar face un obicei din a dona sânge recurent, n-ar mai exista criză de sânge. La propriu, nu doar metaforic. Dacă oamenii sănătoși din țara asta ar dona măcar o singură dată pe an, deși pot să doneze o dată la două-trei luni, ar fi suficient de mult sânge și pentru operații, și pentru urgențe, și pentru pacienții cronici care au nevoie de transfuzii. Și din acel moment eu am început să donez recurent și tot din acel moment am început să aduc cu mine de fiecare dată câțiva prieteni, după care am început să organizez event-uri pe Facebook și pe alte rețele de socializare, ca să mobilizăm oamenii și să mergem împreună.
INVESTIGATORIA: Dacă nu mă înșel, donând sânge, tu ai aflat și că aveai o boală gravă…
Andi Cârlan: Da, m-am dus să donez sânge pentru un copil și m-au respins pentru că aveam hemoglobina un pic scăzută. Am încercat să-i conving că sunt sănătos, că sunt doar un pic obosit, dar nu m-au lăsat și m-au trimis acasă. Regula spune că dacă ești respins pe motive medicale, o lună de zile nu mai ai voie să donezi, așa că peste o lună m-am dus din nou și de data asta aveam hemoglobina și mai mică. Mă ambiționam să cred că e doar oboseală, dar o prietenă de-a mea, medic la centrul de transfuzii, m-a pus să fac mai multe analize. În urma acelor analize mi s-a pus diagnosticul de anemie severă. Tot această prietenă a mea mi-a spus că trebuie să fac mai multe investigații, pentru că nu am profilul unui om cu anemie severă și, într-un final, am ajuns să fac o colonoscopie, în urma căreia am aflat că am cancer. Care era și cauza anemiei…
INVESTIGATORIA: S-ar putea spune că faptul că astăzi noi doi vorbim se datorează și faptului că tu ți-ai făcut un obicei din a dona sânge…
Andi Cârlan: Da. La propriu. Fără să exagerez cu nimic. Pentru că eu am depistat cancerul datorită donării de sânge și pentru că m-am încăpățânat să cred că n-am nimic, l-am depistat când era în stadiul 3. Probabil că dacă mai întârziam câteva luni, ar fi evoluat spre stadiul 4, când nu mai aveam nimic de făcut. Deci eu când spun că donarea de sânge mi-a salvat viața e la propriu, nu e o metaforă.
INVESTIGATORIA: Acum ești un militant activ pentru donarea de sânge și vezi mulți oameni care decid să meargă la centrele de transfuzii. Din ce ai observat, care sunt motivele care îi determină pe ei să doneze?
Andi Cârlan: Mulți donează pentru beneficiile pe care donatorii le primesc și aici mă refer la bonurile de masă și la o categorie de oameni cu venituri foarte mici. O altă categorie importantă de oameni o reprezintă tinerii, corporatiști sau angajați ai unor instituții publice, aceștia donând dezinteresat pentru a face bine și pentru a salva vieți. Ce am observat că se întâmplă e că românii au o conștiință foarte mare, dar nu prea au cunoștințe. Pentru că avem conștiință, de fiecare dată când se întâmplă un accident sau e o dramă undeva, o calamitate, ne mobilizăm și mergem să donăm în număr mare. Dar nu avem cunoștințe, pentru că, dacă am avea cunoștințe și am înțelege cum funcționează treaba asta am ajunge la a dona recurent măcar o dată pe an, aducând în sistem o cantitate de sânge suficientă, care să acopere toate nevoie potențiale care ar putea apărea. Și atunci n-ar mai fi nevoie de aceste hei-rup-uri pe rețelele de socializare pentru a strange câteva unități de sânge dintr-o grupă rară pentru a salva un copil căruia deja i-a întârziat operația, pentru că medical știe că o să aibă nevoie de o cantitate mare de sânge și, pentru că n-o are disponbilă, nu intră în operație ca să nu riște să-și piardă pacientul.
INVESTIGATORIA: În calitate de donator recurent, ai putea să le explici oamenilor care sunt beneficiile pe care ți le aduce un astfel de gest, în afara bonurilor de masă?
Andi Cârlan: În primul rând, vorbim de un set de analize de sânge care se fac în mod gratuit atunci când te duci să donezi sânge și, dacă ești genul de om tânăr, ocupat, sănătos, care nu se îngrijește în mod activ de sănătatea lui, beneficiem de un set de analize gratuite de fiecare dată când duci să donezi. Și atunci când tu vrei să ajuți pe cineva, implicit ești ajutat și tu, indiferent dacă ești sănătos sau nu, prin aceste analize care relevă starea de sănătate generală. Dincolo de asta, mai sunt beneficii materiale, primești o adeverință pentru o zi liberă de la serviciu sau de la facultate și primești o reducere de 50% pentru o lună de zile la abonamentul pe mijloacele de transport în comun. Asta strict din punct de vedere material. Dar în momentul în care donezi sânge, sângele tău se reîmprospătează. Pentru că ți se recoltează 450 de ml de sânge și atunci organismul produce sânge nou. Și cu fiecare donare de sânge, calitatea sângelui tău crește. Ăsta e și motivul pentru care donatorii recurenți au un sânge de o calitate mai bună și din sângele lor se pot folosi mai multe componente pentru a trata mai multe afecțiuni decât în cazul sângelui recoltat de la donatorii care donează pentru prima oară. Dincolo de asta, mai e un beneficiu pe care nu-l poți cuantifica înainte de a dona: satisfacția pe care o ai, știind că ai făcut un bine dezinteresat și că sângele tău poate să salveze până la trei vieți, pe lângă a ta. Este un sentiment de împlinire pe care îl simți după ce donezi și pe care nu am cum să-l descriu în cuvinte sau să-l cuantific în vreun fel.
INVESTIGATORIA: Crezi că în România se face destulă promovare pentru ca oamenii să fie deschiși spre a face gestul acesta care, până la urmă, salvează vieți?
Andi Cârlan: Nu, din păcate nu se face nici pe departe atât de multă informare cât ar fi necesară și enorm de mulți oameni din România nu donează pentru că nu știu că pot dona, că le face și lor bine treaba asta, pentru că nu știu că pot să ajute și nu știu că sângele nu se poate produce în laborator. Singurul mod în care pacienții pot să primească sânge este doar de la donatorii sănătoși care donează în mod voluntar. Iar asta este o informație care trebuie făcută disponibilă copiilor, în primul rând.
Ea trebuie să circule încă din școala primară, pentru că fiecare cetățean al țării, indiferent de vârstă, chiar dacă nu poate să doneze el direct, poate să fie un promotor al donării de sânge. Cu cât informația despre donarea de sânge ajunge mai târziu, cu atât e mai greu să asimilezi și să faci niște acțiuni concrete în direcția asta. Nu știu motivul pentru care informarea în materie de donare de sânge e insuficientă în România, evident că donarea de sânge nu generează bani și atunci cei care ar putea să facă o astfel de informare nu o fac, pentru că nu au nimic de câștigat financiar din treaba asta. Autoritățile sunt la fel de depășite ca în toate celelalte cazuri, ploi și ninsori sau dezastre naturale, și atunci nu prea rămân resurse care să se ocupe de informare.
INVESTIGATORIA: Tu faci, însă, o campanie destul de susținută în mediul online pentru donarea de sânge. Ai putea să spui că în anii aceștia ai cooptat suficienți oameni care să facă ce faci și tu sau ți se pare că încă nu e o cauză pe care să o îmbrățișeze suficient de mulți?
Andi Cârlan: Pașii pe care eu i-am văzut făcuți în direcția asta în ultimii ani sunt mari. Și, din fericire, sunt consistenți și cu rezultate pe măsură, dar nu sunt scalabili la nivel național. Eu fac parte dintr-o bulă și în bula mea lucrurile s-au schimbat. Pot să spun că sunt un factor de influență în jurul meu pe subiectul ăsta, dar nu mai departe de cercul meu de prieteni sau de grupul de urmăritori din social-media. Dar, raportat la populația generală a țării care poate să doneze, e mult prea puțin. Din fericire, în majoritatea orașelor mari există comunități de tineri voluntari care merg și promovează donarea în cercurile lor. Și e minunat că reușesc să aducă câțiva litri de sânge în sistem în fiecare an. Suntem la 2% din populația României care donează sânge.
INVESTIGATORIA: Evident că vor apărea oameni care o să se întrebe de ce trebuie să facem noi, la nivel individual, niște demersuri pe care ar trebui să le facă statul, autoritățile? Mă refer la campaniile astea de promovare. Și te întreb și pe tine: de ce e nevoie de oameni ca tine, care să deschidă ochi pe care ar trebui să-i deschidă sistemul care are nevoie de aceste resurse? Cum evaluezi tu responsabilitatea individuală în povestea asta?
Andi Cârlan: Eu mă consider un om bun. Cu toate astea, nu pot să spun despre mine că fac bine dezinteresat. Fiecare dintre noi reacționează la niște stimuli. Mie donarea de sânge mi-a salvat viața la propriu și asta m-a transformat într-un militant al donării de sânge și fiecare dintre oamenii care se luptă pentru a face informare în zona asta are propriul motiv personal. La nivelul instituțiilor publice, chestiunea asta nu se întâmplă și eu nu-mi mai pun de foarte mult timp întrebarea: de ce să fac eu și să nu facă statul? Pentru că nu-mi mai pun baza în ceea ce poate să facă statul.
„Ca pacient oncologic, pot să spun, la propriu, că nu avem zile suficiente cât să așteptăm statul să se miște în direcția bună. Oamenii mor în România din cauza latenței statului.”
(Andi Cârlan)
INVESTIGATORIA: Dar de ce?
Andi Cârlan: Pentru că este un sistem foarte corupt, foarte învechit, populat cu oameni cu mentalități învechite. Nu toți sunt așa, evident, dar o mare parte sunt așa și asta face ca sistemul să stea pe loc, să meargă înapoi sau, în cele mai fericite dintre cazuri, să facă niște pași de furnică în direcția corectă. Iar ca pacient oncologic, pot să spun, la propriu, că nu avem zile suficiente cât să așteptăm statul să se miște în direcția bună. Oamenii mor în România din cauza latenței statului. Instituțiile care ar trebui să motiveze și mai bine donarea de sânge în grupurile mari de oameni nu fac asta. Răspunsul este că eu și cei ca mine o facem din convingere. La început am fost și eu revoltat, dar apoi mi-am dat seama cum merg lucrurile și atunci am făcut alegerea să mă implic și să fac tot ce ține de mine ca să salvez viața măcar a unui om. Și atunci consider că obiectivul meu a fost atins. Nu pot să mișc sistemul din România, am încercat, nu merge…
INVESTIGATORIA: Apropo de încercat schimbarea sistemului, ai fost printre oamenii foarte activi în perioada 2016-2018 din punct de vedere civic. Acum tu ai aceeași stare de apatie pe care o au și mulți dintre ceilalți care au fost activi civic atunci?
Andi Cârlan: Nu i-aș spune apatie, dar eu am intrat într-o zonă de autoconservare, pentru că diagnosticul de cancer te schimbă foarte mult. Mie mi-a deschis ochii și mi-a arătat că nu sunt nemuritor și nu am toată viața la dispoziție și că, oricât de tare mi-aș dori să mă implic în foarte multe lucruri, am o familie, am două fetițe minunate cu care vreau să petrec timp, cu care vreau să construiesc lucruri minunate și încerc să ajut și în zona civică, dar prioritățile mele s-au inversat serios în favoarea familiei și prietenilor.
INVESTIGATORIA: Mai crezi că România se poate face bine?
Andi Cârlan: România este suma oamenilor din ea. În momentul în care oamenii din România vor dori ca România să se facă bine, România se va face bine. Nu am niciun fel de îndoială în privința asta. În momentul ăsta, senzația mea e că încă nu sunt suficienți oameni în România care să-și dorească să ne facem bine. Și starea în care România se află acum reflectă o stare de suficiență cu care oamenii încă pot să trăiască. Și cât timp încă mai pot trăi așa, presupun că nu simt nevoia unei schimbări radicale. Și pe fondul acesta, orice fel de schimbare profundă, cum au fost cele pe care noi am încercat să le facem în perioada protestelor anti OUG13, se lovește nu doar de sistemul corupt, ci și de masa mare de oameni care nu e încă interesată de o schimbare majoră.
