Dar să începem cu caii sălbatici ai Deltei Dunării, căci despre ei este vorba, în cele din urmă. Și despre existența lor, în sensul cel mai clar al expresiei.
Un simbol al rezistenței
Caii sălbatici din Delta Dunării nu sunt doar o atracție turistică, deși nici acesta n-ar fi un aspect ușor de neglijat. Ei sunt un simbol al locului și un model inspirațional, până la urmă. Pentru că acești cai ai Deltei, despre care vorbim astăzi, sunt cai sălbăticiți, urmași ai cailor domestici lăsați în urmă, de-a lungul istoriei, de popoarele care s-au perindat prin zonă.
Obligați să trăiască în sălbăticie și să se descurce fără stăpân care să le asigure hrană, grijă și adăpost, acești cai sunt foarte rezistenți și perfect autonomi. Nu au nevoie de nimic și, potrivit specialiștilor, fenotipul este unul unic și empiric foarte adaptat la frig și căldura excesivă.
Au nevoie de puțină mâncare și se adaptează la mediu într-un fel de-a dreptul uimitor. Iarna au firul de păr în trei lungimi, caracter pe care îl câștigă o specie când se sălbăticește și nu mai are nevoie de adăpost. Mai mult, acești cai nu prea se îmbolnvesc. Sunt însuși simbolul rezistenței. Și, evident, al libertății. O libertate pe care acum autoritățile locale, în parteneriat cu samsari și stăpâni de abatoare fac tot ce pot ca să le-o ia. Odată cu viața, desigur, pentru că nu există altă cale…
Caii sălbatici ai Deltei au adus României recunoaștere internațională. Premii peste premii s-au obținut în urma promovării acestor animale superbe, și asta se întâmplă de cel puțin un deceniu. Tot cam de un deceniu se încearcă exterminarea lor. Și până acum nu s-a reușit. Acum, însă, situația e mai complicată ca niciodată…
Întâmplările și amenințările…
Am ajuns destul de repede la Rodica Crăciunescu, avocat de profesie, care s-a mutat cu familia în Delta Dunării din dragoste pentru frumusețile acestei zone. De luni întregi ea, împreună soțul ei și încă vreo câteva persoane au pus la punct un grup de inițiativă care poartă numele: SOS Caii Deltei. De ce? Pentru că, în calitatea lui de ghid turistic, soțul ei a descoperit accidental pe la sfârșitul lunii octombrie a anului trecut un prim transport ilegal de cai sălbatici. Au urmat și altele.
Însă, deși oamenii au strigat cât au putut și au chemat autoritățile în ajutor, nu s-au ales decât cu niște interviuri în presă și cu multe amenințări. Iar în tot jocul acesta foarte complicat, au ajuns să simtă că luptă cu morile de vânt, dar nu se opresc. Pentru că ei sunt conștienți de importanța cailor Deltei și de rolul lor simbolic pentru România și pentru unicitatea zonei.
Am discutat subiectul cu Rodica Crăciunescu, iar aceasta a manifestat o deschidere uriașă în a ne povesti prin ce a trecut în aceste luni, de când luptă pentru cauza cailor sălbatici ai Deltei, dar și în a ne da indicii asupra lucrurilor care se pregătesc în culisele unei povești mai sordide decât ne-am fi putut imagina vreodată.
Dar s-o lăsăm pe Rodica Crăciunescu să ne spună povestea, așa cum a trăit-o ea și familia ei în toată această perioadă:
“Anul trecut, pe la sfârșitul lui octombrie, soțul meu a filmat niște transporturi ilegale de cai. El e ghid turistic și a văzut o barjă plină cu cai, descărcată de niște indivizi cu două dube, în care urmau să încarce caii. Din filmare se înțelege că au ajuns 25 de cai în tranșa aceea, deci urmau să mai fie și probabil mai fuseseră.
Am trimis filmulețul la DSVSA prin cei de la ARCA, renumiți prin faptul că au salvat caii de la Letea. DSVSA n-a făcut altceva decât să dea filmulețul braconierilor și să-i întrebe cine e ăla care a făcut filmarea, iar soțul meu vorbea pe înregistrare și se vedea și barca, deci nu era greu de identificat. Moment în care am început să primim semnale, de tipul: “Băi, vezi că am văzut filmulețul pe care l-ai făcut, că ăla a fost trimis la medicul concesionar și el i-a chemat pe băieți la raport”. N-au mișcat nimic.”, a spus Rodica Crăciunescu pentru INVESTIGATORIA.
Întrerupem, însă, firul poveștii sale, pentru a relata un “mic” detaliu, necesar pentru a înțelege mai bine întregul ansamblu de fapte și legături. Rodica Crăciunescu amintește încă din prima parte a poveștii ei de un anume medic concesionar.
De ce e important acest medic? Pentru că el este unul dintre responsabilii de microciparea cailor din Deltă, iar felul în care realizează această microcipare este foarte important, după cum veți vedea în rândurile următoare.
Nu de alta, dar Prefectura Tulcea pregătește un plan de acțiune prin care dorește microciparea cailor Deltei, astfel încât să se reducă numărul cailor sălbatici, aceasta fiind, la modul declarativ, un fel de măsură de protecție pentru animale. În realitate, cercetătorii științifici familiarizați cu problemele cailor din Deltă spun că microciparea masivă a cailor echivalează cu dispariția totală a lor. Și veți înțelege mai târziu și de ce.
Însă, acum, că știți cât de importantă e microciparea și felul în care ea se face, corect sau incorect, revenim la medicul concesionar, care avertiza “băieții” cu privire la filmulețele realizate de soțul avocatei Crăciunescu.
Numele medicului concesionar este Mihai Păunoiu. INVESTIGATORIA l-a regăsit pe acest Mihai Păunoiu în declarația de avere a doamnei Maria Păunoiu, angajată pe funcția de consilier superior la Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, de unde câștigă aproape 100.000 de lei pe an. Soțul ei, Mihai, câștigă și el din activități sanitar veterinare vreo 70.000 de lei pe an.
Cei doi au o avere impresionantă. E suficient să răsfoiești doar prima parte a documentului public, ca să-ți dai seama că cei doi dețin terenuri agricole care depășesc spațiul alocat în mod tradițional posesiunilor celor care dețin funcții plătite din bani publici. La care adăugăm desigur apartamentul și mașinile personale.
Însă, dincolo de avere, care e și ea importantă, trebuie să reținem că medicul care microcipează cai sălbatici din Deltă e căsătorit cu un consilier superior al instituției care reglementează acum situația acestor animale.
Mai mult, Păunoiu ar fi primit 70 de cai, potrivit popriilor declarații.
Revenim la povestea doamnei Rodica Crăciunescu:
“În lunile următoare iar am văzut transport similar de cai, iar am scris, iar am făcut adrese. În decembrie am prins din nou barja plină cu cai și am început noi să facem public totul. În ziua aceea toate televiziunile au transmis. Practic, niște indivizi s-au gândit că se pot îmbogăți luând caii ăștia sălbatici, care sunt ai nimănui și de care nimeni nu vrea să aibă grijă, și să-i vândă la abator. Din ce știu, luau circa 1000 de euro pe bucată și au făcut mai multe transporturi de acest fel. S-au făcut plângeri penale la Parchetul General de la București.
În lunile acelea, câteva transporturi de cai au fost oprite și s-au dat doar câteva amenzi că nu aveau documente pentru cai, fără a ține cont că acolo erau cai maltratați. Vă dați seama în ce condiții au fost transportați acei cai în două dubițe de transport mobilă, fără aerisire, se călcau în picioare. Ei aveau un țarc făcut în rezervație, un țarc cu lemne imens, cu culoar de cipare, foarte solid. Și noi am zis guvernatorului Deltei că nu e normal să lase țarcul acela în rezervație, că e o construcție ilegală.
Inițial a zis că nu există țarcul, că suntem noi nebuni, dar apoi, când a văzut că venim cu filmulețe și poze, și-a schimbat discursul. Și atunci a zis că le-a dat termen să-l desființeze. Abia acum o lună l-au desființat, dar nu știu dacă în totalitate. Nu mai am curaj să mă duc acolo să verific, pentru că suntem vizați.
A venit iarna, a înghețat canalul și s-a făcut liniște. Săptămânile trecute a apărut știrea că guvernatorul, împreună cu prefectul și șeful DSV s-au întâlnit și au stabilit un plan de acțiune pentru caii din Deltă. Noi am ieșit imediat cu un comunicat și am zis că nu au voie să se atingă de cai, că trebuie lăsați acolo. Ei au venit în presă cu interviuri în care spun că ei vor să-i protejeze, să-i vadă câți sunt, să le facă analize. Planul, însă, este cu totul altceva decât au declarat ei public. Planul ăsta trebuia să fie discutat, votat, să știm și noi… Prefectul a zis că planul deja se aplică. Acest plan nu este public nici astăzi, nu este pus nici pe site-ul prefecturii, nu este pe agenda de lucru a prefecturii, nu este afișat.
L-au făcut pe un colț de masă și, din expunerea lui, spune că are 16 puncte și că ei urmăresc, în primul rând, să identifice persoanele fizice care dețin cai. Dar caii ăia sunt ai nimănui, înțelegeți? De aici trebuie să plece analiza. Nu au proprietar, sunt de zeci de ani acolo. Dar tu când zici că te duci să identifici proprietarii, ce faci? Le deschizi mintea braconierilor care au furat 700 de cai anul trecut să se ducă la primărie și să se declare în Registrul Agricol.
Știți cât de ușor e să te faci crescător de cai? Mă duc acum la Primăria Murighiol și spun eu că am avut 300 de cai, vin cu doi martori care zic că da, tata avea cai acum câteva decenii și sunt înscrisă în Registru. Și vine prefectul și-i dă căluții, îi cipează în țarc, le face pașapoarte și îi învață pe proprietari cum să și-i valorifice. Dar ne garantează nouă că niciun cal cu vârsta mai mare de 1 an nu se va duce la abator. În temeiul cărei legi pot eu să interzic unei persoane fizice cum să dispună de animalul lui? Este o mârșăvie!
De fapt, braconierii ăștia sunt ajutați de autorități, că nici ei nu fac de capul lor. Adică trei oameni am sunat într-una la 112 și-i chemam să vină să prindă tirul plin de cai și ei ne spuneau să stăm liniștiți și veneau după 40 de minute când nu mai era nimic. Banii se împart, asta e explicația. Este un clan al chimiștilor în Murighiol, chimiști pentru că practică metode nelegale de braconaj și are la mână IPJ-ul din Tulcea. Inclusiv numărul meu de telefon l-au obținut acești samsari de la poliție și m-au sunat într-o duminică să-mi spună să-mi văd de treabă. Au amenințat că îl tund pe soțul meu, că are părul un pic mai lung, că o să ne omoare animalele, că mașina poate lua foc, din astea… “
Optimismul de la Prefectură: “Lucrurile nu sunt așa de grave precum au fost prezentate”
Pe 9 februarie, la Prefectura Tulcea se anunța un plan în 16 puncte de control și reducere a cailor crescuți în libertate, alături de prefectul Alexandru Munteanu aflându-se și vicepreședintele ANSVSA, Dănuț Păle, fost deputat PSD în legislatura 2016-2020, ales în circumscripția electorală nr.10 Buzău.
În sine, Păle este un personaj interesant, căci, tot din declarația de avere a acestuia reiese faptul că în anul 2021 acesta a încasat suma de 72.200 RON, sub formă de dividende de la societatea BIOVET96 SRL.
Niciun conflict de interese, am zice noi, având în vedere că în afaceri, personajul se ocupă cu societăți comerciale specializate în domeniul veterinar, nu?
Ei bine, la Prefectura Tulcea, Dănuț Păle era pe 9 februarie de un optimism aproape contagios cu privire la soarta cailor sălbatici ai Deltei, despre care vorbea în termeni de “valorificare economică”. Iată:
“Sunt foarte bucuros că am reușit astăzi să fiu prezent la Prefectura Tulcea. Îi mulțumesc domnului prefect pe această cale, pentru că a convocat toate instituțiile care ar putea să deblocheze această situație. Am constatat lucruri concrete și, dacă toți factorii responsabili lucrăm după acest program, acest plan, nu vă așteptați ca mâine problema să se rezolve, dar lucrurile vor intra pe un făgaș normal.
Din punctul nostru de vedere, al Autorității Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor trebuie în primul rând să stabilim care sunt proprietarii acestor cai. Bineînțeles că și noi am venit în urma sesizărilor făcute de către ONG-uri și trebuie să le mulțumim, pe această cale, că au semnalat astfel de lucruri, dar ceea ce vă pot spune este să nu trăim emoțional.
Pentru că lucrurile nu sunt așa de grave precum au fost prezentate și, mai mult decât atât, avem soluții. Deci după ce vom stabili care sunt proprietarii, sub coordonarea Prefecturii, împreună cu DSV Tulcea, cu Poliția Animalelor, cu Guvernatorul Deltei și mai ales cu sprijinul primarilor, pentru că au un rol foarte important să ne ajute în zonele respective, după ce stabilim deci cine sunt proprietarii acestor cai, atunci trecem la identificarea lor, la trecerea lor în registrele agricole și, în funcție de situație, aceste animale pot fi valorificate economic.”
E, totuși, interesant acest optimism și în contextul în care se discută foarte relaxat despre identificarea proprietarilor unor animale crescute în sălbăticie. Orice ființă înzestrată cu rațiune înțelege că proprietatea unui animal vine la pachet cu niște responsabilități. Or, niște animale crescute în sălbăticie, deci autonome în toată puterea cuvântului, nu prea au cum să aibă stăpâni. Și, în esență, vorbim acum despre un paradox, pe care autoritățile ori nu-l văd, ori nu doresc să declare că-l înțeleg. Pentru că e ceva de câștigat din asta.
“Odată cu microciparea, populația de cai din Delta Dunării va dispărea”
Ștefan Răileanu este cercetător știintific al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării și membru al AVER Romania, cel mai înalt for profesional în domeniu. El este unul dintre oamenii cu adevărat conștienți de gravitatea situației cailor sălbatici ai Deltei și este omul care, în urmă cu un deceniu, a mai trăit piesa asta, dar cu alți actori.
Pentru că nu e prima dată când îi vine cuiva ideea să exploateze financiar o resursă naturală până la exterminarea ei.
Contactat de INVESTIGATORIA, Ștefan Răileanu ne-a explicat că planul de control și reducere a cailor Deltei, făcut din biroul Prefecturii Tulcea, este în esență o aberație. În primul rând, pentru că nimeni nu poate stabili proprietatea unor cai crescuți în sălbăticie, iar transporturile ilegale de animale care au fost semnalate de ONG-uri sunt o monstruozitate.
“Proprietatea cailor nu este stabilită și asta înseamnă că identitatea n-a fost stabilită și nici drepturile de transport asupra lor nu pot fi cedate, pentru că trebuie un pașaport. Pentru ca cineva să se facă proprietar pe o resursă a Deltei trebuie să aibă un act de vânzare-cumpărare, o hârtie din care să se ateste proprietatea. Eu am trăit circul ăsta acum 11 ani, cu alți actori, dar cu aceleași probleme legislative și până la urmă s-au oprit. Acum, însă, e totul foarte bine aranjat, pentru că au suportul autorităților care ar trebui să-i controleze. Odată cu microciparea, populația de cai din Delta Dunării va dispărea.
Dacă n-o să găsească proprietari în oameni, care în unele cazuri sunt cam forțați să ia caii, să-i ducă într-un loc anume, sunt câțiva oameni, vreo patru sau cinci la număr în toată Delta care sunt soldații care trebuie să facă această lucrare sângeroasă. Unii dintre ei sunt obișnuiți cu asta, pentru că au făcut-o și la câini. Acești cai sunt, în cele din urmă, abatorizați. Carnea acestor animale este de mare valoare, italienii o recunosc ca fiin cea mai bună, iar popoarele cu tradiție consumă carnea asta cu mare plăcere, mai ales că nu sunt cai atinși de medicamente veterinare sau de hrană improprie. Este cea mai bună carne posibilă. Și nu știu cum se face, că lucrurile astea se întâmplă mereu în preajma alegerilor. Și de obicei, devin o parte din banii de campanie…”
Și ne oprim momentan la mijlocul poveștii. Nu pentru că ne-am dori să vă lăsăm în suspans, ci pentru că pe 15 martie, la Prefectura Tulcea va avea loc o întâlnire pe tema planului de acțiune privind controlul și reducerea cailor crescuți în sălbăticie, la care vor participa ONG-urile.
Prefectul din Tulcea, Alexandru Munteanu, contactat de INVESTIGATORIA, ne-a spus că planul se pune în aplicare după parcurgerea a trei etape. Prima e consultarea publică, a doua e implicarea UAT-urilor în procesul de identificare a stăpânilor cailor sălbatici și ultima e această întâlnire cu ONG-urile.
De această întâlnire, spune el, depinde modalitatea în care planul de acțiune se va concretiza. Și abia atunci vom putea indica în clar cine are de câștigat din exterminarea unei populații de animale unice în Europa.
VA URMA
