Încă din grădiniță spunea cu fruntea sus că e de etnie romă, iar mai târziu s-a implicat personal în variate proiecte de voluntariat care vizează sprijinirea copiilor și tinerilor din comunitatea romă în a se exprima cu mândrie în raport cu propria lor cultură și identitate.
La cei 23 de ani ai săi, Renata lucrează deja cu designeri consacrați, participă la festivaluri de modă, are colecții proprii, studiază și face voluntariat pentru cauza în care crede.
De altfel, de pe a 14 ani era implicată în realizarea de creații vestimentare pentru Inna sau Andreea Marin și participa active la organizarea de evenimente fashion.
Dar, dincolo de toate, este printre foarte puținele persoane de etnie romă care spun, cu sinceritate absolută, că etnia romă e o binecuvântare. Renata Mihaly a povestit despre asumare și mândria de a fi rom în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate publicației INVESTIGATORIA.
INVESTIGATORIA: Când ți-ai dat seama că ai o pasiune pentru modă și design?
Renata Mihaly: Pasiunea mea pentru design datează încă din grădiniță, pentru că de atunci mă lăsam atrasă de tot ce însemna arta, am participat la concursuri de desen, pictură. Și acum pictez și făcând 12 ani artă m-am legat foarte tare de tot ce înseamnă estetică și design vestimentar. Mi-a plăcut și m-a atras, căci eu, fiind și de etnie romă, mi-am dorit cumva să conturez, să aduc în arta mea cultura noastră romă și mi-am dat seama că cel mai bine pot face lucrul acesta prin modă.
I: Te-a încurajat cineva atunci când ți-ai dat seama că asta îți dorești să faci?
R.M.: Părinții mei întotdeauna m-au încurajat în tot ce am vrut să fac și în orice alegere am făcut. Mama e de etnie romă, tata e maghiar, așa că eu încă de la grădiniță declaram cu mândrie că sunt de etnie romă. Bineînțeles, totul pornește de la educație și de la principiile care te însoțesc în viață, pe drumul pe care tu vrei să-l parcurgi. Și mi-am dorit din tot sufletul să fac asta și cumva am fost îndrumată și încurajată de fiecare dată. Iar încurajarea de acasă a contat enorm, pentru că m-a făcut să-mi doresc și mai mult.
I: Ai spus că tu mereu ai declarat cu mândrie că ești de etnie romă. A venit asumarea asta la pachet cu vreo reacție discriminatorie din partea celor din jur, în școală sau mai târziu?
R.M.: Niciodată nu am simțit că s-au făcut diferențe. Bine, e posibil să conteze și faptul că nu arăt ca cineva de etnie romă, dar eu mereu m-am prezentat așa și nu s-a întâmplat nimic care să mă facă să mă simt discriminată. Din contră, faptul că am declarat asta mereu m-a ajutat și m-a pus și mai mult în evidență. Inclusiv la facultate am beneficiat de un tratament egal cu al celorlalți studenți.
I: Cum ai ajuns să fii remarcată și să lucrezi cu designeri importanți din România, la numai 23 de ani?
R.M.: Eu lucrez încă de la 13 ani. Am început totul în Baia Mare împreună cu un designer vestimentar care acum e plecat în America, este vorba de Lorand Coza. Pe durata colaborării cu designerul vestimentar Lorand Coza, am contribuit la realizarea unor creații vestimentare pentru vedetele autohotone, cum ar fi Inna, Andreea Marin și am participat atat în backstage, cât și pe podium-uri la diverse evenimente fashion, la nivel local și regional. Am machiat vedete, modele și am contribuit la organizarea evenimentelor, de la o vârstă fragedă, respectiv de la 14 ani. De pe atunci, am cochetat cu domeniul fashion. Am fost remarcată după ce am muncit mult, stăteam la atelier zi și noapte. Cumva am muncit foarte mult, pe merit, și mi-a plăcut foarte mult să am tot felul de activități care ajută la formarea mea profesională. Evident, mă ajută foarte mult rețelele de socializare și am încercat să mă promovez prin diverse activități: pictură, creația de logo-uri, ilustrații pentru copii, am colaborat cu centre pentru romi în care le făceam diferite afișe, logo-uri, planșe de ilustrație. Am încercat să-mi exersez continuu latura artistică, pentru că nu puteam să mă despart de pasiunea mea pentru pictură și desen. Chestia la mine e că niciodată nu am putut să refuz un proiect sau o oportunitate. Mereu am încercat să mă conectez și să arăt ce pot să fac eu mai bun. Și în privința etniei, eu am încercat mereu să conturez lucrurile frumoase ale etniei prin aceste activități pe care le fac.
I: Înțeleg că în arta ta cultura romă e prezentă și astfel o promovezi. Ce ți se pare ție că e frumos, deosebit, unic în această cultură, din punct de vedere estetic?
R.M.: Din punct de vedere estetic, dacă e să ne uităm la ansamblu am avea de unde culege o multitudine de aspecte. În primul rând, e greșit să vedem doar partea aceea că romii sunt buni doar la muzică și dans. Ei bine, ei au simboluri reprezentative, meserii specifice, portul tradițional. Eu ador portul tradițional, e superb și asta îmi propun pentru următoarele colecții, să evidențiez și mai mult portul tradițional în colecțiile vestimentare, dar cumva am vrut să renunțăm la ideea de foarte multă culoare. Asta am făcut și în proiectul meu de licență: “Istoria și Cultura Romilor”. Am încercat să modernizez practic vestimentația, să-i fac un refresh. Îmi doresc tare mult să promovez cultura noastră romă.
I: E foarte impresionant, cu atât mai mult cu cât există mulți oameni de etnie romă care își ascund originile și identitatea, de teama unor presiuni sociale sau a unor prejudecăți.
R.M.: Da, sunt foarte mulți. Și eu cred cu tărie și am și observat că sunt foarte mulți chiar în industria frumuseții care sunt romi și nu recunosc. Fiecare alege ce vrea să facă și cum vrea să se expună, dar pentru mine e dureros și trist să văd că sunt oameni care nu au curajul să se deschidă și să spună cine sunt cu adevărat. Bine, toată comunitatea romă mai are încă de lucrat la asta, pentru că încă există în interiorul nostru, al comunității, teama de prejudecată și de subiecte care îi înjosesc. Dar eu am încercat de fiecare dată să spun cu mândrie că sunt de etnie și asta mă ajută și mă bucură. Asta și încerc să transmit prin ceea ce fac: că tinerii romi trebuie să aibă curajul și mândria de a spune cine sunt. Pentru că doar noi, etnicii romi, putem să conturăm și să arătăm lucrurile minunate din cultura noastră.
I: Practic, spui că asumarea poate îndepărta presiunea socială și prejudecata pe care mulți dintre romi o resimt.
R.M.: Exact. Și ar fi o altfel de conexiune, mai ales că sunt tineri și copii care nu au curaj, dar văd alți tineri din comunitate care au curaj, atunci e posibil ca asta să ajute. Eu sunt voluntară în Baia Mare la mai multe asociații, unde vin copii, facem activități cu ei, inclusiv desenăm, pictăm. Iar eu mereu încerc să mă prezint lor ca fiind de etnie, ca să aibă și ei curajul să facă la fel. Să nu mai existe rușinea aia, pentru că noi putem face lucruri minunate. Trăim totuși în vremuri în care ar trebui să fie o normalitate să nu ascunzi cine ești. Pentru mine, faptul că sunt de etnie romă e o binecuvântare.