sâmbătă, mai 25, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăInvestigațiiHoții de pământ și de natură (III) - Sfidarea: "Dar pe noi...

Hoții de pământ și de natură (III) – Sfidarea: „Dar pe noi în fața autorităților minotauri cine ne apără? „

În anul 2023, modernul secol 21, în apropierea foarte apropiată a Clujului de 5 stele, la nici 15 km, spre sud și Făget, sate întregi din comuna Ciurila nu au canalizare, nu au rețea de apă, au salubrizare făcută doar pe unde poate intra mașina de gunoi și aceasta nu poate pe oriunde, au drumuri neasfaltate și periculos de înguste pentru traficul foarte mare din zonă, fără trotuare, dar cu gropi, și șanturi pline de gunoi și excremente umane, ca din secolele trecute și, în general, nivelul de civilizație este menținut intenționat sub nivelul mării. Toate astea deși niște bani mulți, europeni și moderni se cheltuie pe studii de fezabilitate și pe scaune de piele și pe imprimante 3D. Așa arată #ruralfain medieval românesco clujean de Ciurila. Așa arată sfidarea civilizației de către minotaurii administrației clujene.

Așa se aplică încă o rețetă de furt de natură și aer. 

Lipsa canalizării însă e cea mai critică. Pentru că locuirea umană se întâmplă oricum, și deversarea apelor menajere uzate se face, de cele mai multe ori, în natură direct… în mod nenormat, netratat, ne-nimic. Direct în șanț, direct în pârâu. Direct peste specii rare și protejate în habitatele de interes conservativ, care există încă aici. 

Comuna exemplu este aceeași vestită pentru ecocidul pe care l-au semnat toate autoritățile publice asupra pășunilor Făgetului. Ecocid care este completat cu aceste deversări. Și cu depozite imense de gunoi pe malurile râurilor, în păduri, peste tot. 

Poți (poate…) să treci cu vederea sub/ne/i//anti/dezvoltarea drumurilor, lipsa de trotuare, drumul periculos de antic spre școala din comună, drumuri lăsate neasfaltate cu zecile de ani…, dar umplute cu piatră scumpă în fiecare an și mai ales înainte de fiecare alegeri,  poduri rutiere late de 2 m, poți poate să treci cu vederea cheltuielile exorbitante de milioane de euro pe un pod mic, și podurile lăsate de izbeliște și la limita maximă a pericolului… 

Poate nu te interesează cum a fost stricat peisajul cultural rural cu case autorizate în pășune cu specii rare (vezi excepția pentru prieteni cu funcții), case fără nici o legătură cu arhitectura rurală… cu locul, cu istoria lui… cu identitatea lui… 

Poate nu te interesează că satul tradițional nu a fost nici măcar respectat, darămite protejat. Că peisajul #ruralfain autorizat de minotauri a devenit agresiv vizual și dezlânat. Corupt până la prăsele. Te uiți la o imagine și îți vorbește stratul politic, întrebi instinctiv a cui e casa aia sau ailaltă și știi sigur că ți se va răspunde, păi a polițistului sau a cuiva din primărie din consiliul județean sau a unui afacerist local sau a primarului.

Care le vinde…

Poate nu îți pasă de toate astea. 

DAR

Parcă nu îți vine să treci cu vederea faptul că pute a fecale pe drumul principal dintre case vara și oricând, că niște zeci, poate sute de case deversează excremente de oameni în stradă. Strada aia pe care treci și tu ca turist, de exemplu. Și te duci acasă, convins că ai fost la aer curat, în natură, într-o zonă turistică și te întrebi de unde ai fi putut lua tu infecția aia? 

Realitatea concretă: În 3 sate din comuna Ciurila există rețea de apă, Sălicea are de la Compania de Apă Someș, Ciurila, Filea de Sus, Filea de Jos, Șutu au de la Compania de apă Arieș. În Ciurila, unele contracte menționează pe hârtie și canalizare, dar ea nu e în nici un sat. Satele Săliște, Pruniș și Pădureni nu au rețea de apă funcțională deloc.  Adică au o rețea de distribuție de apă (adică țevi) îngropate în pământ printr-un proiect european care trebuia terminat în 2020 (sic!), dar care a fost terminat în 2023. 

DAR nu au rețeaua de alimentare cu apă pentru aceste țevi. Adică nu curge apă prin țevile acelea îngropate în pământ pe mulți bani europeni. 

Dacă te duci frumos să întrebi și când va fi și proiectul de alimentare, ți se țipă bolborosit că nu se știe. Că proiectul vechi a fost anulat, că nu se știe când și dacă vor fi bani pentru cel nou. 

Din când în când, te duci și cauți între licitații, și găsești unul care pare să fie ce cauți, dar nu ești sigur, pentru că detaliile nu le vei găsi nicicând atunci când autoritățile aplică tehnica ”la grămadă, să nu se vadă”. 

Sursa: https://e-licitatie.ro/pub/notices/ca-notices/view-c/100414698

Deci îți rămâne să ai încredere în minotauri și să aștepți încă niște ani. 

Nu știi dacă extinderea a ceva ce nu există poate fi interpretată ca implementare de rețea de alimentare. Nu știi și nu primești niciodată informații despre unde ar putea fi bazinele de apă din satele alea care au îngropate țevi seci în pământ. 

Dar rețeaua de distribuție, aia implementată cu greu și degeaba, contează cât multe pe hârtie deja, așa că e trecută în acte normative ca PUGul. Frumos, nu? Clujul nu mai are sate fără rețea de apă, teoretic, deja. Că nu curge apă prin aceste rețele… pfff. Ce detalii, ce răutate să întrebi și să comentezi. Că nu au fost trecute bazinele de alimentare în schițele PUG, localizarea lor, pff, iar, ce răutate să întrebi așa ceva… 

Acum, țevile de apă și CU apă, acolo unde aceasta există, vin cu o problemă. O dată folosită apa, uzată, ea trebuie să se ducă undeva. Iar canalizarea nu există. 

Satele care au apă (și multe nu au așteptat să vină autoritățile, și-au captat izvoare și au făcut rețele locale private), funcționează cu fose, în mod oficial, teoretic din nou. Practic, nu. 

În realitatea șocantă, confirmată de instituții ca DSP Cluj și Garda de mediu (când vrea, nu întotdeauna), excrementele și fosele se deversează în șanțul drumului public (da, ca pe vremuri) și în pâraiele din spatele curților (da, tot ca pe vremuri). 

E un cataclism ecologic și de sănătate publică ce e aici și nimeni nu pare să fie impresionat. Oamenii tac, autoritățile tac, rahatul trece. Șanțurile sunt pline de rahat, la propriu, scuzați metafora. 

Oamenii se îmbolnăvesc pe tăcute, natura moare, pe tăcute. 

Pâraiele de care vă spuneam sunt pline de ce am spus mai spus și de detergenți, clor etc, dar goale de viață. Nici broaște, nici țânțari nu mai vezi în jurul apelor…. 

Sesizări peste sesizări, cereri și plângeri peste plângeri și autoritățile publice NIMIC. Labirint, zid. + Sfidare. Și după sfidare sau câte un răspuns din când în când, când evidența lovește prea tare ce se întâmplă? NIMIC. Rahatul și anume rămâne acolo unde e, doar crește… cantitatea. Toate autoritățile ignoră nevoia de igienizare, de curățare. Sfidează normalitatea și orice bun simț… tăcând… mințind, cum o face Garda națională de mediu Cluj, sfidând însăși constatarea unei alte instituții… 

Să nu observi ceva ce este încă acolo… pentru că cei care deversează o fac în continuare și nimeni nu a curățat… pentru că e pericol de infecție… și nu ai unde să duci franceza de acolo… 

Asta înseamnă Sfidare. 

Da, rețeta numărul trei vă prezintă încă un ingredient minune, o rețetă perfectă să furi natură și pământ și aer și sănătate. SFIDAREA. 

Și ce dacă ai legea de partea ta, și ce dacă arăți demonstrezi, te implici, propui, faci un pic, te zbați etc. NU CONTEAZĂ. Autoritățile publice – Primăria și Consiliul local Ciurila, Consiliul Județean Cluj, DSP Cluj, Ministerul Sănătății chiar… TE SFIDEAZĂ. Ce-o să le faci dacă ei nu îți răspund și nu le pasă de sănătatea ta? Și ce-o să faci dacă chiar îți dau dreptate, dar nu se schimbă nimic? Ce-o să le faci? … Rahatul e acolo, în șanțul de lângă tine și acolo rămâne. PUNCT. V-aș arăta și poze, v-aș arăta și filmare, dar mi-e că nu se simte mirosul și ar fi nevoie de un documentar întreg ca să vedeți toate locurile în care se lăfăie franceza în șanțurile Ciurilei. 

Dar cum e proiectat labirintul în această problemă?

Am căutat care este firul legal pentru aceste utilități publice. 

Sub responsabilitatea coordonării autorităților locale – Primăria și Consiliul local Ciurila – care sunt obligate conform codului administrativ să asigure utilitățile de interes public (apă, canalizare, salubrizare) se află celelalte autorități publice sau companii care funcționează ca prestatori de servicii de utilitate publică. 

Articolul 129 din Codul administrativ

Atribuțiile consiliului local

7) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local asigură, potrivit competenței sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind: 

c) sănătatea;

i) protecția și refacerea mediului;

m) podurile și drumurile publice;

n) serviciile comunitare de utilități publice de interes local;

Minotaurii pentru Labirintul utilităților din Ciurila

Aceste companii care furnizează servicii de utilități publice de interes local sunt după cum urmează (pentru Ciurila, desigur): 

Compania de Apă Someș, Compania de Apă Arieș (cea cu licitația de mai sus) pentru rețeaua de apă și canalizare (nu întrebați de ce două pe o comună, asta e… geografic și-au împărțit tarlalele pe bazine hidrografice și apoi nu au mai gândit nimic…) – două labirinturi în loc de unul sunt mai eficiente în a sufoca civilizația. Plus că poți să îi trimiți pe oameni de la unii la alții, să-i dezbini, să îi amăgești mai ușor. 

Supercom pentru salubrizare, oh, aici e un labirint suprem, vom ajunge și la articolul acesta cândva și va fi… cel mai labirint.  

Delgaz Grid pentru rețeaua de gaz. Dar comuna nu are gaz, pentru că nu se poate din cauza reliefului, ni s-a spus de nenumărate ori, dar se face câte un studiu de fezabilitate din când în când, așa ca să mai verificăm dacă între timp se poate. Cel mai recent a fost anul acesta. Nu l-a văzut nimeni, nu a fost nici menționat nici nimic în PUG, de exemplu. Cum ar fi fost normal, la cele 10.000 euro cheltuite pentru el, nu? 

În PUGul nou al Ciurilei, toate rețelele de utilități au fost trecute peste tot. Pur și simplu. Din pix. Chiar și cea de gaz, al cărei studiu de fezabilitate nu l-a văzut nimeni. 

Propus/existent. Să ghicești tu, cetățean prostit, care unde e propusă. Și să te uiți cu atenție și zoom in pe hartă și să speri. Harta făcută de un arhitect autorizat de OAR și RUR. Și dacă e desenat că e propus, ea există, nu? NU îți mai trebuie nimic altceva ca să fii de acord că te-ai dezvoltat, că e bine și să TACI. 

Extras din legenda din PUG Ciurila aprobat – schita Reglementare echipare utilitară 4.2_RED_Salicea

În harta aceasta ar fi trebuit să fie 2 izvoare reprezentate și niște lacuri, din cuaternar… 

Nu sunt.

Tot în imaginea aceasta trebuia să vedem marcat coridorul ecologic european, la fel ca zona de arie protejată, cea verde. Nu îl vedem. Se va construi pe el.

Vrei planuri și proiecte, indicatori tehnico economici, cum ar trebui să fie într-un act normativ? Ntz, ntz, câtă obrăznicie. Vrei să verifice cineva că PUGul acesta a fost făcut profesionist, cu aceste probleme tratate profesionist? Adică să revizuiască cineva avizele de la companiile alea de mai sus, planurile de implementare ale ”propus”, respectarea legii. Pfff, dar de ce ești atât de rău intenționat? De ce nu ai încredere în autorități? 

Lipsa acestor proiecte concrete, cu date actualizate, cu indicatori tehnico-economici, cu măsurători și hărți și explicații publice, și lipsa prevederii extinderii utilităților au fost printre aspectele de nelegalitate sesizate către toate instituțiile abilitate de ceva în legătură cu nelegalitatea PUGului Ciurilei. De la arhitectul șef, care da, asta ar fi trebuit să facă, să revizuiască aceste proiecte și să nu aprobe extinderea intravilanului peste un coridor ecologic, de exemplu, dacă utilitățile nu există întâi la nivel civilizat în vatra satelor actuale, până la Consilul Județean Cluj departamentul de pfuai… urbanism, până la prefectură, la OAR și RUR (cei care ar trebui să valideze abordarea profesională… urbanistică a unuia de-al lor). 

Așa și? 

Și NIMIC. Totul e legal, PUGul aprobat. Labirint, zid. Dar mai ales SFIDARE. 

Și Ciurila FĂRĂ canalizare 

și fără apă, nu am găsit altă rimă. Și periodic fără electricitate. 

Dar să revenim la șirul de minotauri din labirintul de utilități. După ce vezi piramida responsabilităților, te întrebi naiv: 

Și pe primărie cine o poate controla dacă niște zeci de ani, de când a început ”trendul” / moftul ăsta cu modernizarea, europenizarea etc…, nu a catadicsit să implementeze niște minime condiții de calitate a vieții și de protejare a mediului de dejecțiile umane? Lasă PUG, lasă proiectele europene recente? 

Păi dacă nu e Prefectura, care doar colaborează și monitorizează legalitatea actelor emise de către primării, așa cum ne-a răspuns, dar dacă aceasta nu emite nimic, nu are nici o obligație, nu-i așa?, și și dacă emite nelegal, lasă că se face că nu vede. (deci SFIDARE)

Nu e nici secretariatul Guvernului care trimite către Prefectură toate sesizările, deci SFIDARE. 

Atunci e ANRSC. Ce e asta? 

În labirintul acela închis by design, statul român a făcut ce știe el mai bine și a înființat o comisie, o agenție, o sinecură.  

Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice. 

Care are acest rol:

Extras din  https://www.anrsc.ro/wp-content/uploads/2021/11/ROF-ANRSC-2017.pdf

Așa că labirintul continuă. 

Dat fiind contextul de mai sus, date fiind eforturile mari ale comunității Ciurila și strigăte și plânsete, în timpul elaborării PUGului infam, care da, ați ghicit, trebuia să reglementeze aceste utilități înainte să mărească intravilanul cu vreo 400 ha și să-l lăbărțeze prioritar chiar peste coridor ecologic și peste specii rare în curs de dispariție, adică să-l dubleze…, am zis să merg și eu prin labirint, așa, alene pe firul legii. 

Și am întrebat ANRSC ce părere au despre ce se întâmplă în această comună Ciurila cu utilitățile. 

Ca să fie legal și țiplă tot, că eu nu am așa mare trecere ca cetățean simplu la autoritățile clujene și mai ales la cele din Ciurila (că nu am bască securistă și nici nu tac frumos), am cerut în mod specific pentru satul în care am proprietate și dovezi că rahatul este în șanț (din nou scuzați-mi franceza). Și un pic mai general pentru toată comuna. Că în toate satele e tot în franceză, tot în șanț. 

Cu semnături de la vecinii mei, cu petiție, cu tot. 

Eeei, și hai să vă spun ce ne-au răspuns. 

Ne-au trimis la alții, desigur. 

Iar alții ne-au spus, ceea ce știam deja, că doar ei sunt cei care implementează, că nu e nici o problemă, totul e în grafic, sau, că… nu la ei… 

Dacă vreți concluzia pe scurt, ANRSC e doar un alt minotaur în Labirintul închis by design. Care face ce fac toate celelalte. SFIDEAZĂ. Legea, bunul simț, oamenii, natura, Europa. TOT. 

Răspunsul ANRSC – nu la noi, deși noi trebuie. 

Au trimis mai departe. Gata. Zid. Labirint. Sfidare. Învărtiți-vă în cerc. 

Răspunsul ADI Metropolitan = am trimis la Supercom. 

Ia uite cum ne-au și răspuns. Ce? Să ne uităm un pic pe răspuns? 

Zid. labirint… trimiteți dvs o cerere cu sesizare punctuală… 

Răspunsul Supercom – solicitarea a fost soluționată, noi am fost, nu-i adevărat, gata. Totul e ok. 

Rapoartele dovadă că au fost pe toate străzile laterale. Da, la această rezoluție…. Câte străzi sunt? sunt toate? Aha…

Răspunsul Companiei de apă Someș. Ei au în responsabilitate doar pentru un sat cu servicii de apă și canalizare. 

Deși este un fapt absolut evident că Sălicea nu are canalizare. Dar are excremente în șanț. Cele mai multe, pentru că e cel mai populat sat al comunei Ciurila.  

Așadar, ce face acest răspuns? Sfidare. A realității. A oricui va veni să spună că ei nu au răspuns corect și legal la o petiție semnată inclusiv de oameni din Sălicea. Care NU au canalizare. 

Ce face ANRSC? Nimic. De ce? Pentru că SFIDARE. 

Care e concluzia pe scurt? 

Că NIMIC. Nu la noi, dincolo, am greșit ”adrisantul”, noi am fost, noi facem, am făcut, dar rahatul este imutabil, gunoiul e la ei, și aia e. Lasă că. Nu poți să ne faci nimic. SFIDARE. 

Ați observat poate că din toate răspunsurile lipsesc cele ale Primăriei Ciurila. Asta este pentru că această primărie aplică cel mai bine această tehnică și rețetă existențială, SFIDAREA, nu răspunde pur și simplu, nu dă numere de înregistrare la petiții (nu mie, cel puțin), nu răspunde, nu aude, nu implementează decât ce are interes și vrea domnul primar. De când? De 20 de ani. Și? Nimic. Toate celelalte instituții, Prefectură sau Consiliul Județean sau ADI Metropolitan sau oricine, chiar și Secretariatul Guvernului, nu spun nimic despre asta… Aia e… Sfidare. 

Acum să nu credeți că povestea cu mediul poluat de deversările de ape uzate menajere sau de gunoi adunat în gropi pe văi, căci nu îl ridică nimeni de pe străzi pe care abia intră mașinile oamenilor, e trivială. 

Ciurila are o biodiversitate colosală, rară și protejată de legile românești și europene. Aia pentru care ne luptăm acum să fie declarată, așa cum ar fi trebuit de niște ani buni, arie protejată. 

Biodiversitatea asta este dovedită științific, este cea care a stat la baza declarării ariei protejate Făgetul Clujului Valea Morii una dintre cele mai vechi arii protejate declarate din România. Numai că, având minotauri prieteni la APM Cluj, la Cadastru, la ANANP, la ANIF, la Ministerul Agriculturii, la Ministerul… oricare (mvai, să vedeți cum e arborele genealogic de familii de funcționari între aceste instituții în Cluj… ) ”autoritățile” locale au greșit și ups! nu au inclus pășunile cu speciile incluse în protecție în limitele ariei protejate. Adică au inclus speciile, dar nu și habitatele lor, le-au trecut numele, dar nu și locurile în care se nasc și trăiesc. Au greșit un pic topografic, la cadastru adică (v-am spus cine e acum minotaur pe cadastrare, da? RMGC cu altă pălărie) eeh, aia e…. Au greșit că a greși e omenește… erori materiale aruncate pe ici pe colo în locurile esențiale pe care nu le mai poate corecta nimeni nici dacă, prin absurd, le observă cineva. 

Au pus limita pădurii în aria protejată, cu fluturași și plante care se nasc, cresc, depind de pășuni, și de apele astea în care deversează acum vreo 3-4000 de oameni dejecții și chimicale. Și unde se depun gunoaie regulat și inexorabil.  

Aceeași Primărie Ciurila și același Consiliul Județean Cluj, aceeași APM Cluj, știind toate astea, în cadrul actualizării PUG Ciurila, unde era cazul și puteau să corecteze greșeala, au ignorat cu totul acest aspect. Pur și simplu. SFIDARE. 

Așa cum au ignorat și problema utilităților. Unde nu e numai o perspectivă civică ”exaltată” de protecția mediului, ci una de normalitate de bază, chiar și o problemă de sănătate publică. 

Spune legea clar să trebuie să iei în calcul utilitățile când extinzi intravilanul și să nu o faci când nu te țin cheltuielile… 

Articolul 13

Asigurarea echipării edilitare

(1) Autorizarea executării construcțiilor care, prin dimensiunile și destinația lor, presupun cheltuieli de echipare edilitară ce depășesc posibilitățile financiare și tehnice ale administrației publice locale ori ale investitorilor interesați sau care nu beneficiază de fonduri de la bugetul de stat este interzisă.

(2) Autorizarea executării construcțiilor poate fi condiționată de stabilirea, în prealabil, prin contract, a obligației efectuării, în parte sau total, a lucrărilor de echipare edilitară aferente, de către investitorii interesați. 

(Dar minotaurii nu au nevoie nici măcar de asta… fac cadou utilitățile, odată cu dealul. Cu natura cu tot)

Sau din același REGULAMENT GENERAL DE URBANISM din 27 iunie 1996 (**republicat**)

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 856 din 27 noiembrie 2002

Secţiunea 3 Reguli cu privire la echiparea tehnico-edilitară

Articolul 27

Racordarea la rețelele publice de echipare edilitară existente

(1) Autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă exista posibilitatea racordării de noi consumatori la rețelele existente de apa, la instalațiile de canalizare și de energie electrica.

(2) De la dispozițiile alineatului precedent se poate deroga, cu avizul organelor administrației publice locale, pentru locuințe individuale, în următoarele condiții:

a) realizarea de soluții de echipare în sistem individual care să respecte normele sanitare și de protecție a mediului;

Dar… ce nu faci tu pentru prietenii tăi minotauri… Sfidezi tot. SFIDARE. 

Ascunzi izvoarele și lacurile. Ca să nu se vadă unde deversezi și ce vrei să asanezi pentru ca niște cartiere să se ”dezvolte” frumos sugând resurse naturale, pe propria răspundere, în sistem individual cum ar veni. Cum de unde? Fix acolo unde trebuie… Nu treci apele pe hărțile PUGului. Unde? fix acolo în coridorul ecologic european. 

Nu verifici utilitățile în mod real și ignori faptul că vetrele satelor existente au probleme mari cu acestea. SFIDARE. 

Faci încă un sat – un cartier rezidențial de dimensiunile unui sat, da, în zonă izolată – și le duci utilități, pe bani publici. 

Apoi îl marchetezi ca sat frumos cu arhitectura cea mai cea, ruralfain sau așa ceva. Sau spui că își vor face singure și e ok și așa. SFIDEZI orice bun simț și le dai autorizație de construire a zeci de case cu fose, într-o zonă naturală izolată și sălbatică (de aia e coridor ecologic), unde ȘTII că nu va urca nici o vidanja pentru că nu poate, și ea nu vine oricum nici în satele accesibile, cu drumuri din alea cu gropi, darămite în alea în care nu există drum încă. 

Și îi lași să își verse umorile în cele mai protejate și mai rare habitate din Europa. În lacuri vechi din cuaternar, care însă, în sfidarea ta, nu există. Pentru că nu le-ai trecut pe hartă, pentru că ai ignorat studiile științifice făcute și trimise oficial. Pentru că SFIDARE. 

Și la toate astea sunt părtașe instituțiile de avizare (Departamente din Consiliul Judetean Cluj, DSP, APM Cluj, Companiile publice de apă, ANIF, ANANP, Gărzi de mediu și forestiere etc etc) care dau fără absolut nici o jenă avize pozitive, sau pur și simplu afirmă că nu e nevoie de nici o evaluare de mediu sau ceva asemănător. Zid, labirint, sfidare. Șah mat. Cine o să verifice? Tot ei? Vezi de treabă… 

Să arunci excrementele și apele reziduale cu agenți chimici de nici nu vrei să te gândești cât de toxici și infecțioși în pâraie este un pic mai mult decât simplă neglijență. Este un atac criminal la viața speciilor care trăiesc pe lângă noi. Și nu numai pentru cele din apă, ci și pentru cele care se folosesc, ca și noi de apă. 

Lasă că le-am captat și ”curățat” izvoarele, mlaștinile, ca să ne fie nouă bine, dar pe cele pe care le-am lăsat, le-am poluat în așa hal încât e ca și cum le-am otrăvi constant, cu bună știință. 

Ceea ce, dacă ar fi să luăm după lege, este măcar contravenție, dacă nu infracțiune. 

Dar cui îi pasă? 

Cine să aplice legea? Cine să apere legea în fața SFIDĂRII acesteia de către autoritățile puse de noi, oamenii să apere legea, să o aplice? 

Cine să apere Natura în fața noastră, a oamenilor? 

Dar pe noi în fața autorităților minotauri cine ne apără? 

ALINA CHIRIAC
ALINA CHIRIAC
Sunt un om simplu, implicat civic, care iubește natura. Să plantez copaci, să protejez pădurea, pășunea, apele, biodiversitatea, verdele pe care îl mai avem, mi se pare forma prin care pot să las picătura mea de contribuție pentru generațiile următoare. Și forma de respect pentru privilegiul pe care îl avem de a fi pe planeta asta.
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img
spot_img

Articole Populare