ISTORIE DE VÂNZARE. Metodele prin care clădiri-simbol ajung în patrimoniul Ungariei

ISTORIE DE VÂNZARE. Metodele prin care clădiri-simbol ajung în patrimoniul Ungariei

Crucea Albă (Arad), Castelul Wesselényi (Jibou), Hotelul Dacia (Satu Mare), Casa Teleki (Baia Mare), Hotelul Onix (Harghita), Hotelul Parc (Oradea), Castelul Mocsonyi (Arad), Hotelul Ferdinand (Hațeg),  Teatrul Hirschl (Arad), Hotelul Casino (Borsec) – toate acestea sunt achiziții de dată relativ recentă ale guvernului maghiar în România, realizate cu răbdare și în liniște, sub ochii autorităților române, care n-au avut nimic de obiectat la o situație pe care alte state din vecinătate au taxat-o dur.

Și amintim, în acest sens, atitudinea lui Ivan Korcok, ministrul de Externe al Slovaciei, care a criticat public guvernul Ungariei pentru achizițiile de teren și clădiri de patrimoniu prin intermediul unui fond de investiții susținut din bani publici, același care funcționează uns în ultimii ani și în România. Ministrul de Externe, Ivan Korcok, pune și întrebarea corectă într-o speță similară: “Dacă Ungaria chiar vrea să cumpere teren agricol în Slovacia cu bani publici, care e rostul? Trebuie să existe un scop, pentru că prin definiție banii publici sunt cheltuiți pe baza unei intenții politice.”

INVESTIGATORIA a arătat în episoadele precedente ale acestei incursiuni în achizițiile Ungariei în România cum funcționează sistemul. Guvernul ungar și-a propus consolidarea unei fundații care să conserve clădirile istorice cu semnificație pentru Ungaria, fiind vizată nu doar România, ci și Slovacia, Croația sau Slovenia.

Citește și: În căutarea patrimoniului pierdut: clădiri istorice, cumpărate de Ungaria, rămân cu lacătul pe poartă…

Este vorba despre Fundația pentru conservarea patrimoniului construit din Europa Centrală, iar cele două companii care au rolul de a sprijini acest demers guvernamental și de a-l pune în practică sunt Manevi ZRT și Comitatus-Energia Beruházási. Alături de acestea, se poate remarca și un efort susținut al fundațiilor finanțate de Ungaria în același scop: achiziția de clădiri de patrimoniu, care devin centre de educație și cultură pentru etnicii maghiari din România.

Interesele politice par a fi fundamentale în poveste, banii au importanța lor, iar patrimoniul acesta „recuperat” de administrația Orban pare să fie mai curând o punere la adăpost a unor active sub cupola unei fundații. Iar reabilitarea clădirilor despre care vorbim se lasă așteptată cu anii, în unele cazuri, așa cum am arătat în episoadele anterioare ale acestei investigații.

Amintirea Regelui Ferdinand, vândută în pandemie

Dar mergem mai departe, de data aceasta în Hațeg, pentru a înțelege mai bine fenomenul și pentru a vedea cât de ușor se realizează aceste achiziții de către companiile și fundațiile susținute de Ungaria.

Zona Hațegului este una extrem de importantă din punct de vedere turistic. Cetatea Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Mănăstirea Prislop, Rezervația de Zimbri sau Castelul Corvinilor sunt doar câteva dintre locurile care fac acest spațiu extrem de special. Un hotel luxos, situat chiar lângă primăria din Hațeg, este cu siguranță un obiectiv important în economia locală. Mai ales unul care l-a găzduit cu mulți ani în urmă pe Regele Ferdinand.

N-ai cum să ajungi în Hațeg și să nu știi că acest hotel există. Situat ultracentral, hotelul are o istorie veche la nivel local. A fost sediul unor instituții bancare, localuri și clădire istorică de mare importanță în mentalul colectiv, însăși denumirea sa fiind dată de o vizită a Regelui Ferdinand în zonă.

În anul 2009, clădirea a început să fie reabilitată, datorită noilor ei proprietari, Szekely Cristian și Szekely Mioara, care și-au folosit experiența de antreprenori în domeniul construcțiilor pentru a readuce clădirii aspectul ei impozant, păstrând acele elemente de istorie care îi ofereau unicitatea. Familia Szekely nu este o familie nobilă și nu sunt moștenitorii clădirii, aceștia achiziționându-l cu intenția clară de a-l reabilita și de a-l folosi ca hotel.

Anul trecut, pe site-urile de specialitate a apărut anunțul de vânzare al edificiului, prezentat drept  “clădire istorică, care a prins viață datorită eforturilor depuse de către noii proprietari”. Hotelul cu 22 de camere a fost pus la vânzare, pe respectivele site-uri, la prețul de 850.000 EUR.

N-a durat mult și edificiul a ajuns la Manevi ZRT, companie deja celebră pentru achizițiile pe care le face în România pe linia patrimoniului cultural. Imediat după ce vânzarea s-a petrecut, hotelul a fost închis și nimic nu se mai întâmplă cu el, trecătorii din zonă nu văd nicio mișcare sau vreo tentativă de reabilitare a lui.

Am discutat subiectul cu ghidul local, Călin Pop, care ne-a spus câte ceva despre trecutul acestei clădiri, dar și despre situația ei actuală:

Din câte îmi amintesc eu, în clădirea actualmente Hotel Ferdinand a fost sediul Băncii Agricole. Asta se întâmpla prin 1995 până prin 2000. Înainte de a fi fost sediul Băncii Agricole, cel puțin pe o parte a clădirii era restaurant și, parcă, unele spații de cazare. Deci tot hotel era și în perioada comunistă. Undeva, prin 2006 a fost achiziționat de către familia Szekely din Hațeg, antreprenori în domeniul construcțiilor, care au reabilitat clădirea destul de bine și i-au dat destinația de hotel și restaurant. Știu că undeva prin 2010 deja funcționa ca hotel. Se organizau acolo evenimente destul de mari, erau spații de cazare generoase. Lucrurile au mers așa până anul trecut. Odată cu pandemia, lucrurile nu au mai mers foarte bine, așa că familia a scos hotelul la vânzare peste noapte. Astfel, hotelul s-a închis și, între timp, a fost achiziționat de un concern din Ungaria. Nu mai funcționează, n-am văzut lucrări de reabilitare, n-am văzut să se întâmple nimic. Trec pe lângă el zilnic.

Primarul Hațegului, Adrian Pușcaș, admite, la rândul lui, că vorbim despre o clădire semnificativă, fie și numai pentru faptul că e una dintre cele mai vechi ale orașului.

Am înțeles că a fost cumpărată de niște investitori, nu știu detalii. Clădirea este, într-adevăr închisă acum. Pentru noi este importantă, pentru că e o clădire veche. Toate clădirile din zona centrală sunt monumente istorice. Iar această clădire a fost, în istorie, hotel. Există fotografii vechi care arată că aici a fost hotel pe vremuri, dar nu știu exact perioada construcției. Noii proprietari nu trebuie s-o reabiliteze, ea este efectiv funcțională, e doar închisă. Singura chestiune care trebuie făcută e deschiderea hotelului și să i se dea o utilitate.”, a declarat primarul Hațegului pentru INVESTIGATORIA.

Manevi Pro Transilvania intră în scena… teatrului vechi din Arad

Și ne întoarcem în Arad, un loc în care interesul Ungariei pentru clădirile istorice este deja cunoscut. Am prezentat într-un alt episod al investigației situația Hotelului Ardealul (Crucea Albă), care a intrat în posesia Ungariei, prin compania Micro Vision Consult, firmă care apare și în alte achiziții precedente ale Manevi RZT, unde a acționat ca un fel de intermediar. Aceste două companii par a fi legate cumva, de vreme ce Micro Vision Consult sondează piața, uneori chiar cumpără, lăsând drum deschis pentru Manevi Zartkoru Reszvenytarsasag.

Și nu e singura care acționează astfel. INVESTIGATORIA a arătat, în exclusivitate, că anul acesta, în luna aprilie, Manevi Zartkoru Reszvenytarsasag fonda o societate comercială în România, și anume Manevi Pro Transilvania. Potrivit datelor obținute de noi de la Registrul Comerțului, compania are sediul în Satu Mare, în Piața Libertății, și se ocupă de închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate. Compania, fondată de Manevi Zartkoru Reszvenytarsasag este administrată de Makkai Katalin din Târgu Mureș și este reprezentată legal de Zsanett Olah, cetățean ungar.

Citește și: EXCLUSIV! Ungaria cumpără clădiri-simbol din România, prin firme specializate

Nu întâmplător readucem în discuție această companie nouă, de vreme ce ea este acum implicată în achiziția unei alte clădiri simbol din Arad, și anume Teatrul Vechi de pe strada Gheorghe Lazăr, mai cunoscut ca Teatrul Hirschl.

Vorbim, din nou, despre un monument istoric extrem de important pentru România, acesta fiind primul teatru permanent din țara noastră.

Teatrul Hirschl, Arad

Construit în 1817, în stil baroc, la inițiativa lui Iacob Hirschl, este cel mai vechi edificiu teatral din România, unde s-au desfășurat numeroase spectacole de-a lungul vremii. În 1907 a devenit unul dintre primele cinematografe din țară. Cinematograful și-a continuat activitatea până în anii 80, când a fost închis, datorită stării precare a clădirii. Clădirea s-a aflat până de curând în patrimoniul local, autoritățile exprimându-și, chiar pe site-ul oficial al primăriei dorinșa de a-l reabilita.
În momentul de faţă, clădirea se află în patrimoniul autorităţilor locale, care şi-au propus să restaureze acest valoros edificiu cultural arădean şi să-i redea, pe cât va fi posibil, aspectul iniţial.” (extras din prezentarea edificiului de pe site-ul Primăriei Arad).

Lucrurile s-au complicat, însă, până când nu s-a mai putut face nimic. Proprietarii edificiului, urmași ai Iacob Hirschl, și-au dorit să vândă clădirea autorităților locale, oferind în acest sens prețul de vânzare destul de accesibil de 200.000 de euro. Gheorghe Falcă, însă, a spus  cu mai multe ocazii că prețul pare exagerat. Proprietarii au spus că există un cumpărător privat pentru clădire, astfel încât să determine autoritățile locale să facă demersuri pentru cumpărarea lui, adresându-se, în acest sens, Ministerului Culturii, Consiliului Județean Arad și Consiliului Local Municipal. Aceștia au refuzat, unul după altul,  să cumpere imobilul, deși la nivelul Consiliului Județean a existat o intenție, însă consilierii au votat împotrivă. În Consiliul local a existat un proiect al USR-PLUS pentru exercitarea dreptul de preemțiune, însă consilierii majoritari ai PNL au votat împotriva lui.

Problema cumpărării teatrului de către Primăria Arad s-a pus nu o dată la nivel public. În presa locală sunt relatate momente în care oameni de cultură ai orașului s-au mobilizat pentru a salva clădirea și există chiar o promisiune a administrației locale că, dacă pentru populație această clădire e importantă, Primăria Arad ar fi dornică să cumpere edificiul. Mii de arădeni și-au exprimat atunci dorința ca autoritatea publică locală să intervină.

Scriitorul Gheorghe Schwartz, unul dintre oamenii de cultură care și-a dorit salvarea acestei clădiri-simbol  vorbea chiar despre o solidarizare la nivel național în acest scop.

,,Și câte nu s-ar putea face într-o asemenea clădire marcată de tradiții și de istorie? Apelul acesta se adresează nu numai cetățenilor persoane fizice și conducătorilor de instituții în spiritul „Dați un leu pentru Ateneu”, ci, în primul rând, artiștilor din toată țara: rugăm să se organizeze spectacole pro bono pentru acest scop, concerte, licitații de artă, licitații de carte rară ”, spunea Gheorghe  Schwartz pentru Glasul Aradului.

L-am contactat pe Antoniu Martin, istoricul arădean care ne-a mai purtat și în alte episoade ale cercetării noastre prin hățișurile istoriei locale, pentru a ne explica de ce e valoroasă această clădire. Am aflat astfel că în trecutul ei se găsesc repere culturale uriașe pentru România, precum Mihai Eminescu, care a fost sufleur la unele dintre reprezentațiile oferite publicului de acolo. Dar, mai mult decât atât, clădirea e unică nu doar pentru comunitatea locală, ci pentru țara noastră în ansamblul ei, fiind vorba despre primul teatru permanent din România.

E una dintre primele clădiri din oraș, situată în zona centrală a Aradului, fiind primul teatru permanent din România. Asta e interesant. Trebuie menționat faptul că acest teatru a fost un așezământ cultural cu caracteristică diversă, au fost reprezentații în limba română, maghiară, germană, era un spațiu racordat la ce se întâmpla la nivel european. Pe partea de promovare culturală românească, avem în reprezentații ale Preparandiei Arădene.

Mai târziu, îl avem documentat și pe Mihai Eminescu ca sufleur la anumite reprezentații cu trupa lui Pascali în 1868. Apoi a devenit cinematograf. Arhitectural, clădirea are elemente de baroc provincial, are ornamente florale și de o frumusețe specială. Degradarea ei a început după 90. Ne dorim acum, după cumpărare, ca această clădire să fie folosită pentru comunitate, să nu fie folosită în alte scopuri. Nici nu are rost să ne gândim ce-ar fi fost dacă, ci să mergem înainte de la faptul împlinit, cu grija ca teatrul să rămână în circuitul patrimonial al orașului, pentru că, totuși, clădirea are o valoare patrimonială remarcabilă la nivel național și chiar internațional. ”, a povestit istoricul Antoniu Martin pentru INVESTIGATORIA.

De câteva săptămâni, însă, arădenii știau că o să se întâmple ceva. Și că autoritățile locale nu vor face, efectiv, nimic pentru salvarea clădirii. Zvonurile vânzării lui către o companie privată circulau prin oraș. Oficial, însă, totul s-a concretizat la începutul lunii noiembrie a acestui an, când a intrat în scenă  firma Manevi Pro Transilvania, fondată în aprilie de Manevi ZRT. Aceasta a cumpărat teatrul cu suma propusă de proprietari autorităților locale, și anume 200.000 de euro.

Și mai interesant este faptul că, la un moment dat, a apărut un banner pe clădire în care proprietarii spuneau că sunt dispuși să o doneze sau să o închirieze gratis, numai să facă ceva cu ea, pentru că ajunsese într-o stare de degradare atât de accentuată, încât efectiv, punea viața trecătorilor în pericol.

INVESTIGATORIA a discutat subiectul cu Dan Codre, istoric și coordonator al programului turistic la nivelul Consiliului Județean Arad. Acesta ne-a spus că lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere și că, în condițiile în care comunitatea locală nu a putut face nimic cu această clădire, vestea vânzării ei nu e deloc proastă.

Proprietarii au vrut s-o vândă. La un moment dat era un banner afară care spunea că o oferă chiar și pe gratis, numai s-o ia cineva să facă ceva. Era chiar spre Piața Avram Iancu, pe strada principală, că se oferă clădirea spre vânzare sau chirie cu 0 lei. Acolo sunt două clădiri: casa și teatrul. În ceea ce privește vânzarea, din punctul de vedere al meu, ca ghid turistic, eu am tot interesul să susțin pe oricine care vine  să ia o clădire în stadiul de ruină, cum e teatrul astăzi și face din ea ceva prezentabil. Mă bucur foarte mult că are un stăpân, personal nu mă interesează cine e stăpânul, atâta timp cât e dispus să facă ceva din ea. În momentul ăsta, la propriu, e un pericol pentru trecători. E prinsă în plasă, sunt elemente care stau să cadă, e regretabil că un loc cu așa o istorie arată în felul în care arată astăzi.

Pe de altă parte, nu am văzut niciunde vreo strategie legată de ce facem cu teatrul mai departe. Și asta e o problem. Chiar și pentru cei care l-au cumpărat. Pentru că îl restaurezi, dar clădirea respectivă trebuie făcută profitabilă, ca să merite întreținută. Pentru că în Arad există deja un teatru. Poate va fi transformat într-o sală permanentă pentru Teatrul de Cameră în limba maghiară din Arad, care e o trupă remarcabilă și care acum joacă pe unde au loc. Dar instituțiile de cultură nu sunt profitabile. Eu sper că noii proprietari vor reabilita clădirea.”, a spus Dan Codre pentru INVESTIGATORIA.

Cel mai probabil, Manevi Pro Transilvania va îmbogăți astfel patrimoniul achiziționat de Manevi ZRT, singurul aspect care trebuie, totuși subliniat fiind acela că obligația legală a noului cumpărător este aceea de a păstra utilitatea vechiului edificiu, în scopul în care a fost creat, adică teatru sau cinematograf și de a o reabilita.

Am văzut, în episoadele precedente, că Manevi ZRT nu face mari eforturi pentru a reabilita clădirile pe care le cumpără, și un exemplu în acest sens este chiar Hotelul Dacia din Satu Mare, rămas în paragină, lucru pentru care Primăria Satu Mare a decis să și supra-impoziteze proprietatea.

Castelul Balasi, concesionat pentru 50 de ani de fundația călugărului franciscan Csaba Böjte

După ce am analizat toate aceste achiziții care ar fi trebuit să fie de răsunet, ne întoarcem în județul Harghita, pentru a vedea și o clădire de patrimoniu aflată sub influență maghiară, dar în care se face, totuși, ceva.

Este vorba despre Castelul Balasi, probabil singurul loc pe care l-am vizitat, unde realmente se poate constata existența unei activități importante la nivel social pentru comunitatea locală.

La Balasi, în comuna Plăieșii de Jos, se ajunge destul de greu, pe un drum îngust de țară. Am aflat, ulterior, că a fost și închisoare, așa că accesul dificil nu ne-a mai ridicat semne de întrebare.

Castelul Balasi, Harghita

Clădirea, deși parte a patrimoniului cultural românesc, aparține pentru o jumătate de secol fundației călugărului franciscan Csaba Böjte, mai precis “Fundația Sfântul Francisc”, cunoscută pentru activitatea sa din domeniul asistenței sociale.

Fundația a fost înființată în anul 1993 și își propune mai multe obiective, precum identificarea copiilor aflaţi în situaţii de risc social, oferirea în cadrul instituţiilor a condiţiilor unei vieţi normale, ajutorarea familiilor din care provin copiii pentru facilitarea reîncadrării lor în familia naturală, sprijinirea tinerilor absolvenţi de liceu sau de studii superioare în integrarea lor în societate.

Când am ajuns la Balasi, am fost îndrumați către sala de mese a adăpostului, unde am remarcat câțiva copii spălând vase. Nu înțelegeau limba română și nici bucătăreasa nu putea să ne explice prea multe, din cauza aceleiași bariere lingvistice. În cele din urmă, a fost chemată Volloncs Maria, psiholog și administrator al casei de copii, care, deși vorbește rar limba română, știe s-o folosească dacă are interlocutor.

Volloncs Maria, administratorul Casei Balasi

Aceasta ne-a spus câte ceva despre trecutul clădirii, dar și despre utilitatea ei actuală, ca și casă de tip familial pentru copiii care provin din familii dezavantajate sau orfani.

În secolul XIX, a fost făcut castelul ăsta de un localnic de aici, un conte care nu a avut copii, care era, însă, foaarte cumsecade. Castelul ăsta a fost folosit un timp ca închisoare și aici stăteau prizonierii, era foarte dură viața aici. Apoi, contele Balasi a stat aici și a făcut multe lucruri bune pentru localnici. Neavând copii, a lăsat totul bisericii. Apoi a venit tatăl nostru, părintele Bojte, și a concesionat pentru 50 de ani. Și din 2011 aici este o casă de tip familial pentru copii.

Am avut și 25 de copii, dar acum avem 8. Nu sunt orfani toți, unii sunt părăsiți de familie, pentru că familiile aveau dificultăți în a-i crește. Folosim și donații pentru întreținerea copiilor pe care îi avem în grijă, dar copiii sunt în plasament și avem ajutor de la stat. O jumătate de la stat, o jumătate de la fundație. Dar facem și noi treabă aici, avem o grădină, creștem găini, porci, ce putem. Copiii trebuie să învețe să lucreze, pentru că viața e grea pentru toată lumea. Copiii sunt, în general, din județul Covasna și Harghita și frecventează școala din sat. Clădirea a fost reabilitată, arăta foarte rău inițial. În 1986 a fost refăcută podeaua, a fost reabilitat acoperișul, iar gardul a fost reabilitat anul trecut. Noi nu putem să facem mare lucru în privința asta, pentru că este în patrimoniul statului și este monument cultural.”, a povestit Volloncs Maria pentru INVESTIGATORIA.

Castelul este monument istoric, de o frumusețe aparte. A fost construit în stil baroc (perioada târzie). Lucrările de construcție s-au realizat de către specialiști din Cașin, sub îndrumarea meșterilor de la Viena. Clădirea are o structură simetrică, atât în interior cât și în exterior: elementul central, dominant al fațadei lungi de șapte șiruri este balconul cu arcade, tripartit, aflat pe latura sudică, respectiv intrarea principală, tripartită, aflată pe latura nordică.

Sala mare aflată la etaj adăpostea biblioteca mare și depozitul de arme. Arhiva conacului Balási a fost distrusă pe timpul celor două Războaie Mondiale, iar arhivele familiale ale locuitorilor au căzut pradă bombardamentelor germane, din data de 1 septembrie 1944, apoi luptelor care au durat mai multe săptămâni. Reconstrucția monumentului istoric a început în anii 1970, ulterior efectuându-se lucrări de renovare.

Fundația “Sfântul Francisc”, dedicată îngrijirii copiilor orfani sau aflați în situații vulnerabile, reușește să-și facă centre în astfel de clădiri istorice, pe care le primește în concesiune pentru decade întregi de la descendenții vechilor grofi.

Astfel, în vara anului 2014, Csaba Böjte anunţa pe Facebook că descendenţii familiei istorice Bethlen din Ardeal au oferit fundaţiei castelul din satul Criş, Mureş.

Cu deosebită bucurie vă dau de ştire, dragi prieteni şi susţinători, că descendenţii familiei istorice Bethlen au crezut de cuviinţă să ne încredinţeze una din cele mai frumoase clădiri istorice din Ardeal, castelul din Criş, unde dorim să instalăm centrul de instrucţie şi educaţie al Fundaţiei Sfântul Francisc.”, scria pe Facebook călugărul franciscan, despre această nouă clădire istorică pusă la dispoziția fundației pe care o conduce.

Și Castelul Stubenberg a ajuns la fundația călugărului franciscan, după o întreagă serie de controverse.  Construit în 1460, la inițiativa lui Matei Corvin, castelul a ajuns în proprietatea Casei Regale de Habsburg, care l-a vândut grofului Gustav Stubenberg. Până în 2008 acesta a fost în proprietatea primăriei, de vreme ce clădirea nu a fost revendicată de moștenitorii grofului. Tot în 2008, Castelul a fost dat în concesiune Fundației “Sfântul Francisc” pentru 50 de ani.

Preotul franciscan Böjte Csaba este cunoscut drept salvatorul copiilor din Transilvania, primind numeroase distincții în acest sens. Pe de altă parte, trebuie spus că fundația Sfântul Francisc are o filială și la Budapesta, iar guvernul Ungariei este unul dintre finanțatori.

Și mai interesantă este relația foarte apropiată pe care Böjte Csaba o are cu Viktor Orban al Ungariei, acesta din urmă făcând mai multe vizite în România, la centrele organizate în clădiri de patrimoniu de către călugărul franciscan. De altfel, pe site-ul în limba maghiară a Fundației “Sfântul Francisc” este postată o fotografie cu Böjte Csaba și Viktor Orban, în care cei doi se bucură pentru că ar fi fost desemnați “oamenii anului într-o publicație americană”.

Călugărul Bojte Csaba și Viktor Orban. Sursa foto: Magnificat.ro

Și chiar vom cita din descrierea fotografiei: “Doi maghiari se află, de asemenea, în topul zece al omului anului în revista catolica americană „Inside the Vatican”. Pe locul cinci pe listă se află părintele Csaba Böjte, care de zeci de ani primește și crește copii de pe stradă. „Un franciscan maghiar care ajută copiii abandonați”, așa este mult lăudat călugărul pentru munca sa. „Nu numai că le oferă hrană și cazare, dar îi conectează și la o comunitate. Pe locul șapte se află premierul Viktor Orbán. Potrivit explicației, politicianul maghiar a stârnit controverse pentru că susține cu fermitate păstrarea identității naționale creștine a Ungariei. „Maghiarii reprezintă 0,2% din populația lumii. Are sens ca o națiune de această dimensiune să ia atitudine și să susțină o cauză? Da!” – îl citează pe prim-ministru din ziarul american, apoi dă o lungă descriere a activităților sale, citând discursurile sale în apărarea valorilor și identității creștine.”

În contextul proiectului maghiar de acaparare a patrimoniului din fostele teritorii și a relației extrem de apropiate pe care Orban o are cu călugărul franciscan, comentariile noastre pe marginea subiectului ar fi acum de prisos.

 

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.